Poezie
Pastel
1 min lectură·
Mediu
E toamnă și străbat prin mine
Fragmente de sonată tristă
Din ploaia care se adună
Potop de lacrimi în batistă
Ciudat cum brațele străine
De trupul meu mai stau legate
Și-așa privite de departe
Par două mori de vânt stricate
Pe umerii mai grei cu-o toamnă
Se sinucid privighetori
Cântând apusului de sânge
Balada ultimelor flori
Vioara zveltă-n mâna serii
Mai mult de-un ceas n-o să rămână
Și dintr-o dată tâmpla dreaptă
Îmi e cu-o toamnă mai bătrână
001660
0