Poezie
Cerb îngenunchiat
1 min lectură·
Mediu
Și se făcea că mă chemau la masă
Nu mi-era foame, doar un molcom junghi
Îmi prevestea-ntâmplarea dureroasă
A unui cerb ce cade în genunchi
Povara păcii străbătând prin munții
În care piatra stăpânește temple
O luase pentr-un timp asupra frunții
Cu gândul s-o aculte și contemple
Nici nu se știe unde a-nceput
Neascultarea de-a cânta ce vede
Adeverind văzutul nevăzut
Minutului de grație-n care crede
Un cerb îngenunchiat și-un munte sfânt
Ne face-alăturare-anevoioasă
La masa unde foamea de cuvânt
Hrănește burta vremilor, hidoasă
001.665
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat