Poezie
Spirala căderii
1 min lectură·
Mediu
Hai s-o târâm sălbatic de pletele ei lungi
Prin ganguri puturoase cu iz greu de urină,
S-o posedăm câinește și să-i chemăm să vină
La rând, pe toți bețivii soioaselor spelunci.
Ne vom zdreli genunchii de pietrele-ascuțite
Și unul după altul, mătăniilor caduce
Le-om da sărutul negru al fraților de cruce
Cu bărbi însângerate și inimi împietrite.
Și sângele va fierbe ca vinul nou în toamnă
Strigând pe Dumnezeul ce crede c-o ajută,
În ochii ei agonici de Evă decăzută
Livezi de meri în floare la moarte o condamnă.
Alb heruvim și demon himeric împletiți,
Luceferi lăcrimează, secundele adastă
O pasăre de ceață căzu rănită-n coastă
În ierburile-n care dorm șerpi încolăciți.
Și terminând cu trupul și sufletul străpuns
În ceasul când se-aleargă alb-negru, Iad și Rai
O vor lega în lanțuri sub șeile de cai
Înfricoșați șoptindu-și că tot n-ar fi de-ajuns.
001533
0