Poezie
Sunt vânător de antice cutume
1 min lectură·
Mediu
Sunt vânător de antice cutume
Și ipohondru călător, năuc
Bat rar, cu pasul, colțul meu de lume
Și capul, mi-l așez pe unde-apuc.
Învăț cum să zâmbesc de după plânsu-mi
Iar pasul meu să-l fac să se îndrepte
Spre locul ferecat din mine însumi
Care irumpe, nemaivrând s-aștepte.
Îmi ticăie un ceas în tâmpla dreaptă
Egal și nemilos îmi dă de știre
Că-i timpul scurt și viața nu m-așteaptă
În mama ei de viață și grăbire!
Și plec încet spre porțile deschise
Încerc să nu privesc în altă parte
Cu buzunarul doldora de vise
Să-mi scriu întâia pagină din carte.
05 Septembrie 2005
001.718
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat