Poezie
Rotire
1 min lectură·
Mediu
Ascult un licăr izvorât în piept
A început încet, încet să doară
Rotirea asta-a mea duplicitară
Între a fi femeie și poet.
Eu sar ca un atlet din vis în vis
Și fiecare mă dezamorseză
Așa încât în clipa când sunt trează
Mă-ntreb care din ele m-a ucis.
Domol despic tăcerea mea de umbră
Când clipele asupra-mi se răstoarnă
Singurătatea mea înseamnă iarnă
Pe-un drum închis în clopotire sumbră.
001764
0