Poezie
Poezii nenăscute
1 min lectură·
Mediu
Să spunem că mi-e bine și trăiesc,
În lumea mea de lacrimi și păpuși
N-am lacăte la geamuri, nici la uși
Mă inventez... să supraviețuiesc.
Îmi cad pe frunte țipete, când gerul
De-a curmezișul zilei mă aruncă
În bezna albă, care-mi dă poruncă
Să bat în cuie de lumină, cerul.
Atunci mi-e noapte plină la amiază
Și eu mă trec pe-un drum de frunze arse
Și de copaci cu rădăcini întoarse
Spre cerul de tăcere și de plumb.
Ceva nedefinit de mâini mă ține
Iar timpul mi-l prăvale peste piept
Nu știu pe care drum să mă îndrept
Și-atâtea poezii ucid în mine...
001.819
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat