Poezie
Poem al perenității
1 min lectură·
Mediu
Și timpul vine să-și ia scrumul
Din crematoriul de vise
Iar ploaia o să spele drumul
Promisiunilor ucise.
Scurt, vântul o să dea năvală
Cu vânătoarea lui caducă
Printr-o-nțelegere fatală,
Ce spală ploaia, el usucă.
Doar dacă s-o găsi vreodată
Vreun risipitor de pânză
Să-și vrea lucrarea botezată
Iubire cu destin de frunză.
Ne-om regăsi pe vreun perete
În două tușe de lumină
Deținători de mari secrete
Culori în frunze fără vină.
001.653
0