Poezie
Scrisoare din umbră
1 min lectură·
Mediu
În mod normal eu ar fi trebuit
Să-mi văd de vise și s-ascult povești
Să am iluzii fade și prostești
Dar timpul peste mine-a năvălit.
Am ascultat prea mult și prea atent
La voi, care mi-ați spus cui aparțin
V-am consumat ca pe un nobil vin
Și m-am mutat, probabil, din prezent.
Sau cine știe ce s-o fi-ntâmplat
Acele teme grele când am scris
Pe carnea mea de viitor proscris
Eu le-am trecut și le-am legalizat.
Și poate-s doar alcătuire sumbră
Pe care o vor spulbera-o anii
Un individ al tragicei pierzanii
Care-a visat să iasă-afar\' din umbră.
Eu m-am născut în dimineața-n care
M-am sinucis cu visul meu de glorie
Doream s-ajung un dascăl de istorie
Și mi s-a spus că-i o minciună mare.
012.554
0
visand si ascultand povesti,
ca te-ai mutat? nu-i lucru rau,
dar trebuia sa mai gandesti,
ca asa dorit-a dumnezeu
prezenta-n treburile lumesti.