Poezie
Pădurea-i singură
1 min lectură·
Mediu
Să te retragi în mărginime
Pădurea-i singură și plânge
Uscată de vremelnicie
Copacii goi, la piept își strânge.
Desculț să intri în pădure
Cu bunătate și sfială
O vei găsi așa tăcută
Și sfântă, ca o catedrală.
Ea chiar și-n moarte are farmec
Cu dulci mirosuri te-mpresoară
Încât ai vrea să mori cu dânsa
Și să renaști la primăvară.
Pădurea-i singură și plânge
De trecerea anilor săi
Te du și de la ea îți strânge
Duminica pașilor tăi.
001.784
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Pădurea-i singură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/145511/padurea-i-singuraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.