Poezie
adio, prin ninsoare
1 min lectură·
Mediu
actul ultim cine-l scrie dramei
unde-un un tren aleargă fără frâne
și la urmă, Doamne... cin’ rămâne
să usuce lacrimile mamei
ori colivi să fiarbă, dacă grâne
nu mai cresc în patria sudalmei
de-ncolțește-n oameni bobul foamei
când tăceri de moarte vin să-ngâne
frigul, care-aduce înspre ziuă
iarna prea curând și-n oase geme
strigăt sumbru care se ridică
în imperiul dominat de frică
unde sclav dar și stăpân se teme
că-i ninsoarea lumii, de adio
004284
0