Poezie
știma strigându-mă pe nume
Fiică a muntelui străină în lume...
1 min lectură·
Mediu
Fără să vrei sau fără să știi
Un daimon, vârcolac sau fariseu
Se furișase la tine printre hârtii
Susura ca un pârâiaș la urechea ta naivă
Poezii
În anii de gimnaziu și liceu
Și cum se pricepea, Doamne!
În pagini îngălbenite de carte
Din frunze uscate și ierburi amare
Să zugrăvească rochia temutei toamne
Cu-o frumusețe înspăimântătoare
De parcă acolo n-ar fi fost vorba de moarte
Ce vrajă făcuse el... nu știu
Dar primăverile-mi dădeau de știre
Prin mugurii (la noi iviți târziu)
Că mă paște o mare iubire
Înainte de care voi străbate-un pustiu
Voi vorbi celor din cimitire
Asta va fi fost știma strigându-mă pe nume
Fiică a muntelui străină în lume....
004.160
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat