Poezie
Două Românii
1 min lectură·
Mediu
Ca trecător prin aste timpuri de colcăială prin nimic
În care Dumnezeu se află ca marfă-n rafturi de boutiq
Îmi e aproape imposibil să mă prefac dusă de val
Și să văd partea bună-a vieții prin ochelarii mei de cal.
Cum să mă bucur pe de-a-ntregul pentru mărinimia sorții,
Când chipuri de copii, flămânde, îmi trec ades prin fața porții?
Și sunt mai mulți decât aceia pe care i-a ales sorocul
Să fie-acasă-n ziua-n care se împărțea lumii norocul.
Câți dintre noi putem să trecem privind pe dincolo de nori
Să ne-afișăm călduța stare armatelor de cerșetori?
Și fiecare să ne-nchidem în diferite colivii
Cum ne permite buzunarul, trăind în două Românii.
022.439
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Două Românii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/134448/doua-romaniiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LCAsta e, d-le Enache...se pare ca pana una alta nu prea avem ce face, decat sa constatam, unii dintre noi cu tristete, altii cu nepasare. Multumesc de trecere.
cu stima - Lory
cu stima - Lory
0
in colcaiala vremilor de-acum
unde elita hiberneaza, creind
la nulitati, nou drum?
Unde copii flamanzesc, parintii lor
inchisi pentru o paine,
supusi in fata marilor banditi
ce nu-si gindesc ziua de maine,
si stapanesc pe mai departe
o biata tara jefuita,
nu-i vorba de noroc aici
ci doar de gloata umilita.