Poezie
Omul care sunt
1 min lectură·
Mediu
Eu înțeleg prin modestu-mi cuvânt
Sămânță a ceea ce firea mi-o-ncheagă
Să dau mărturie de faptul că sunt
Un om care vrea rostul său să-nțeleagă.
Și poate că omul din mine-i puțin
El vede doar ceea ce-i place-n afară
Percepe cuvântul ca fiind dar divin
Lăsat spre-a zidi nicidecum spre ocară.
Din multele lucruri știu unul precis
Că vorba e arma cea mai mârșavă
De treci pe hârtie gândul tău scris
Nu vorbă de leac ci cupă de-otravă.
012145
0
Ce bântuie al nostru mândru veac,
Când încercăm să dăm vorbe de leac,
Dar oferim doar cupe de otravă.
Trăim între pastile și rutină
Și încă ne-așteptăm cu toții rândul,
Și viu în noi rămas e numai gândul
Cuvânt nescris pe foaia lui velină.
Citit și plăcut..deși ai fi putut să mai lucrezi puțin la forma poeziei.
Ca întotdeauna
Al dvs sincer