Eu sunt poetul

...rezervele de rușine mai curând le moștenești și atunci ai putea transforma prima strofă:

Eu sunt poetul stărilor din mine
Pe care le accept cu-nvrednicire,
Mai am ceva rezerve de rușine
Lăsate de ai mei drept moștenire.

În ultimul vers, parcă ar curge mai bine dacă ai inversa:
\"Ce doarme încă-n sufletu-mi copil.\"
Mă bucur să constat că nu te prea sinchisești de comentariile distructive!

Da, recunosc cinstit ca m-am grabit, multumesc Luchi, a nu stiu cata oara:)
cu drag - Lory

sint aici imagini senzationale, care nu sint reminiscente paunesciene. Ele vin din marea poezie, de ex Esenin. Cred ca Dan Dediu este in eroare cind crede ca metafora trebuie pusa in cui! Nu exista in poezia moderna doar Poezia realitatii! Daca e vorba de modernitate, atunci lecturile din toate timpurile arata clar ca nimic nu e nou sub soare. Sigur, de la epoca la epoca se schimba mijloacele poetice, dar asta e cu totul altceva. Poezia ta are citeva versuri memorabile:
\"Mai am ceva rezerve de rușine\"
\"Iar dacă unii-mi cer să dau dobândă
Pe dimineți râzând în geam subtil\"

Superbe versuri!

Talentul tau imbraca, sau contine in poeziile tale influenta poetilor pe care i-ai citit, e normal sa fie asa, iti cauti calea ta, esti in plin avant, crestere as zice, dar sunt sigura ca nu mai e mult pana amprenta liricii tale va fi chiar a ta, inconfundabila! Asa ca scrie si citeste cat poti de mult...poezie, proza, lucrari stiintifice, aduna idei si cuvinte... mai ai nevoie de critica si laude... tu insa vei stii cand vei incepe sa nu mai semeni decat cu tine . Succes.

Geea, Ion, si toti cei care ma cititi, va multumesc pentru ca veniti :)
drag de voi - lory