Poezie
Captivă
1 min lectură·
Mediu
Captivă , în tine un timp am trăit
În locul anume ce-a fost pregătit
În cufăru-n care m-ai pecetluit.
În bezna pufoasă făcută să-mbine
S-adune-mpreună a noastre destine
Simțeam ca mi-e frică, dar numai de mine.
Am curs câteodată prin venele tale
În picuri de foc și dureri abisale
Croind împrejur lucrătură de zale.
În ochi-ți albaștrii făcusem altare
De apă sfințită prin ochiuri de soare
Spune-mi acum? Era apă sau sare?
Orice ar fi fost, acum nu îmi mai pasă
Că m-ai rătăcit prin tăcerea cețoasă
La fel ca sirena scăpată din plasă.
063525
0
Pai, da,el te-a[pot sa-mi permit sa nu vorbesc despre tine la persoana a treia, nu :)] tinut cat de aproape a putut si cat de bine stia, deoarece poate ii era frica sa te piarda... Bezna...da... si doar tu erai singura lumina a sa...
Si tie nu-ti pasa, adica nu-ti mai pasa[in mintea mea e foarte natural, nu stiu de ce...]