Poezie
Floarea de lotus
1 min lectură·
Mediu
Găsisem o floare de lotus
Și eram fericit ca orice prost
Care se bucură de lucruri mărunte,
N-aveam unde să mă duc
Pentru că locuiam la azilul de noapte
Totuși , pentru că eram prost și fericit
Mi-am prins floarea de lotus în piept
Și-am ieșit în oraș la o pizza
Am observat că oamenii pufneau în râs
Iar cei care erau vecini de masă
S-au ridicat și s-au așezat altundeva
M-am gândit că sunt prost
Dar prostia nu se vede...(sau da?)
Până când o doamnă tare șic
Mi-a șoptit cu palma în dreptul gurii:
Scoate domne floarea aia din piept
Arăți de parcă tocmai ai evadat din cimitir
Rușinat am scos floarea și-am ascuns-o-n buzunar
Nu mă înduram s-o arunc
Cu toate că se ofilise...
Ajuns înapoi la azil, într-un târziu
Am scos floarea de lotus din buzunar
.....înflorise din nou
023.262
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Floarea de lotus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/111253/floarea-de-lotusComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LCMultumesc Gabriel, e o interpretare corecta si perfect valabila, numai ca in cazul de fata ma gandisem ca omul meu isi pusese sufletul in piept, la vedere, si el s-a ofilit, ca mai apoi sa infloreasca in buzunar.
cu drag-Lory
cu drag-Lory
0
sau poate, evadat din cimitir. Curios lucru, exceptând parcurile, cimitirele sunt locul cel mai apropiat de natura primordială și originară a oamenilor, totuși oamenii se oripileză de cimitire, dar li se pare perfect normal să locuiască în cavouri de beton supraetajate.