O carte

Primul vers ma atinge si ma lasa vulnerabil pentru restul versurilor. Sunt satul deasemenea de tot si de toate, si nu ma pot odihni. Nu imi dau seama care e cauza, si cu atat mai greu surprind consecintele. Vreau si eu sa ma inchid intr-o carte, cu riscul ca inima sa mi se ingalbeneasca precum paginile roase. Imi doresc macar sa reprezinte (inima) scrisori \"din roase plicuri\" pentru cineva, iar in rest... nu mai ramane nimic, ma retrag intr-un paradis in destramare, un paradis dezordonat. Raman surprins totusi. Stiam ca ascunzi durere in tine, dar se manifesta si in versuri (normal). E acea durere care dincolo de chip ma loveste, ma face vulnerabil si bolnav. Cautam suferinta dincolo de masca, cunosc (putin) omul Loredana, dar in poezie (eram egoist) asteptam sa ma incante cu rauri acoperite de valuri de zapada, cu o Loredana care sta langa radacinile unui copac batran, care isi canta frumusetea... si cu atat mai mare e \"surpriza\". Aveam nevoie in poeziile sa aud raul, sa aud muntele, copacii (si nu stiu de ce acest fapt), dar \"totusi este trist in lume\".

Cu drag,
Aprilie

Tristetea, dezamagirea, regretul fac parte din viata noastra Raul , stii cineva spunea ca viata e facuta din mici bucurii si mari tristeti, eu nu sunt o neimplinita, numai ca am si eu momentele mele , stii tu.Cat despre muntii mei, sunt aici in sufletul meu, la un loc cu raurile si copacii.Vor fi si ei aici cu mine, doar de la ei am invatat sa fiu:).
Multumesc de trecere -cu drag Lory