Poezie
Medicina cerului
1 min lectură·
Mediu
Năvalnic mă cuprinde-un cârd de gâște
Şi toate poartă-n pene dimineţi,
Iar fiecare-ncearcă să mă muşte
De gânduri, ce se urcă pe pereţi.
O logică precară-mi dă târcoale;
Mă las în voia mea. Nebănuit,
Un pescăruş de vată, foarte moale,
Se-ncumetă spre soare-n răsărit.
Cuvintele se-nfig în scoici şi pietre,
Iar pietrele lucesc sub tălpi de nor,
În valurile negre, parcă bete,
Se pierd doi irişi calzi, care mă dor.
A mai trecut o zi de mântuială,
Dezvăluindu-mi chipul auster,
Ce-mi vindecă lăuntrul de o boală
Şi-mi vindecă şi drumul către cer.
16 septembrie – 7 decembrie 2016, Constanţa
012.902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Medicina cerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14137617/medicina-ceruluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
(irișii cad în valuri, poate, cu gingășie, (cred), iar ultima strofă salvează, întrucâtva, încercarea de poetizare.)