lorena bujor

Iarna, pădurea de la Gheorghițoaia năpraznică, Îmbrăcată-n promoroacă coboară lin, magică. Din Valea Rea și Dealul Mare săniile vin, Cu lemne spre satul adormit duc focul în cămin. Oameni înghețați,

Pe Dealul Mare, la Sinești, a coborât, Arsură de mugur în codrul cel tăcut, Să rupă pecetea din taina zborului, Să lege în inimi descântec dorului. Coboară din munte în pas de petale, Să fure din

În fiece sfântă noapte de Crăciun, Ne strângem cu toți la casa de om bun, De Pruncul Iisus cu drag ne amintim, Și marea-i venire-n lume o slăvim. Din ceruri, în stol, coboară îngeri

Nu mai miroase-a tată-n prag, Când sosesc sărbători cu drag. În colbul vieții ce s-a strâns, Simt dorul cum se schimbă-n plâns. Ești urmă-n pământ și ecou, Te chem, dar nu te-ntorci din nou. Vii în

S-a abătut pe strada mea și jalea, S-a abătut și peste mine dorul, Când neputința mi-a închis calea, Și-a frânt dorinței, obosit, zborul. A trebuit să-nving în mine învinsul, Să-nchid în

În satul meu, numit Sinești, Prag de tărâmuri ostășești, M-am născut sub blând sărut, Din Bunavestire crescut. Din fir alb, rupt dintr-o lună, Mi-au gândit tainic cunună, Din dâra mândrului

Te iubesc, Martie, lună a lumii, În tine bat toți mugurii și pumnii. Aduci o Veste Bună de-nceput viu, Din nașterea iubirii, pe-un pustiu. Zăpadă și ghiocel, un dor pribeag, Se-ntâlnesc