Îmbrățișarea iernii
Iarna, pădurea de la Gheorghițoaia năpraznică, Îmbrăcată-n promoroacă coboară lin, magică. Din Valea Rea și Dealul Mare săniile vin, Cu lemne spre satul adormit duc focul în cămin. Oameni înghețați,
Dragobete la Sinești
Pe Dealul Mare, la Sinești, a coborât, Arsură de mugur în codrul cel tăcut, Să rupă pecetea din taina zborului, Să lege în inimi descântec dorului. Coboară din munte în pas de petale, Să fure din
Ecaterina – Stejarul cu glas de poezie
Pe doisprezece februarie, când gerul strângea pământul, În zori, s-a oprit mașina de cusut și s-a domolit vântul, MAMA noastră, cu nume de sfântă și dârzenie de stâncă, A plecat să-i recite lui
Anul tăcerii
Un an a trecut cu amare suspine, De când sus la cer plecat-ai de la mine, Destinul lumii s-a rotit în tăcere, Schimbând anotimpuri, din nou, în durere. E o casă mută și-o masă e goală, Iar
Cântarea ieslei sfinte
În fiece sfântă noapte de Crăciun, Ne strângem cu toți la casa de om bun, De Pruncul Iisus cu drag ne amintim, Și marea-i venire-n lume o slăvim. Din ceruri, în stol, coboară îngeri
În dor topit
Nu mai miroase-a tată-n prag, Când sosesc sărbători cu drag. În colbul vieții ce s-a strâns, Simt dorul cum se schimbă-n plâns. Ești urmă-n pământ și ecou, Te chem, dar nu te-ntorci din nou. Vii în
Anul tacerii
Un an a trecut cu amare suspine, De când la ceruri ai plecat de la mine, Destinul lumii s-a rotit în tăcere, Schimbând anotimpuri, din nou, în durere. E o casă mută și-o masă e goală, Iar umbra
Pe drumul uitării
S-a abătut pe strada mea și jalea, S-a abătut și peste mine dorul, Când neputința mi-a închis calea, Și-a frânt dorinței, obosit, zborul. A trebuit să-nving în mine învinsul, Să-nchid în
Zodia Buneivestiri
În satul meu, numit Sinești, Prag de tărâmuri ostășești, M-am născut sub blând sărut, Din Bunavestire crescut. Din fir alb, rupt dintr-o lună, Mi-au gândit tainic cunună, Din dâra mândrului
Pact cu primăvara
Te iubesc, Martie, lună a lumii, În tine bat toți mugurii și pumnii. Aduci o Veste Bună de-nceput viu, Din nașterea iubirii, pe-un pustiu. Zăpadă și ghiocel, un dor pribeag, Se-ntâlnesc
Lasă-mi, primăvară !
Lasă-mi, primăvară, florile albe de cais! Îți dau în schimb, doine dragi adunate-n manuscris, Iubirea din curcubeul razelor de soare, Hora din bătătură, în zi de sărbătoare. Lasă-mi,
Bunica
Bunica Bunica Catinca a fost măritată De rude. Fără să fie întrebată. Orfană de mică, a rămas singurea, Fără să aibă cui spune cât suferea. I-au ales un bărbat copt, vrednic, gospodar, Brazda de
Iartă-mă, satule...
Iartă-mă, satule,că ți-am iubit pădurile Că ți-am ascultat glasurile păsărilor Că ți-am purtat straiele Din sipetul bătrânelor. Iartă-mă, satule,că ți-am băut apa Din ciutura fâtânelor Că