Placa de gânduri

Dacă nu citeam Doamna Bovary, era mai bine... Dar am citit...Si, uite așa pot eu să arunc vina pentru toate greșelile mele, pe această doamnă.... Dacă imi ascultam instinctul, și nu aveam pretenția că rațiunea primează, nu mai aveam in fiecare zi neplăcerea să-mi ascult placa de gînduri...Și fugeam in loc să mă mărit cu un Don Juan de provincie sau măcar terminam amărîtul acela de tablou, și nu mă lasam deloc impresionată de comentariul că îi aduce aminte, când îl privește, de bancul cu spectrul foamei... Placa mea funcționează fără greș, și mă pune la zid oridecâte ori mă apucă dorul să fac ceva bun...chiar dacă e vorba doar de simpla împletire a unui biet pulover! Nici măcar nu mai pot, așa, ca altădată, să compun, in somn, versuri limpezi, culori pentru tablou,declarații de dragoste... Ce folos, dacă ma trezesc și le pierd pe toate. Si uite așa, am ajuns in loc să-mi urmaresc visele, să nu mai pot face cu succes decât o singură activitate...să fumez...