Poezie

EVADARE

1 min lectură·24 aprilie 2009

Mediu

EVADARE

Bat tactul cu ochiul liber

iar emoțiile mi se lipesc de trup...

Voi învinge patima aceasta

oprind cu vlagă gându-mi deja trist.

În pale văpăi îmi curg zorii,

să-mi piardă urma...

Uit de plinul acestei femei

când pe fruntea descifrată de zei

întorc clepsidra.

Bucură-te, Stea Polară!

Desprinde-ți esența incoloră

de truda imperiului alb,

sfarmă în stropi mari de mister

acestă tulburătoare dăruire.

Destramă-ți pleoapele grele

în file de timp,

lasă-ți ușoară reveria să plutească lin

în alt feminin viitor...

cu emotii ninse pe trup.

Treci mai departe de ultima mea

onestă iluzie... \'nainte!

Și valea evadării să cearnă scântei.

Femeie docilă, floare de măr,

nojiță de sensuri cu vis de-Alizee,

izvor nearătat, cuprinde-mi zenitul,

și du-l la “Tainica Cină”!

Femeie!?

Aprinsă lumină-ferice,

c-o durere mai ușoară în mine.

001.179

lolita. “EVADARE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/1833449/evadare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.