Poezie

Rădăcini de rai

1 min lectură·27 martie 2009

Mediu

Rădăcini de rai

Eu nu mai cred în iubire...

Ea este ca o suflare de vânt.

În șoaptele crucii mă cațăr târziu

și mor ca o umbră în bocetul apelor mele.

Eu nu mai cred în iubire...

Ciudată, amară și crudă aș spune.

Aproape tăcută, stelară lumină,

cu rădăcini de durere și brațe de zeu.

Moartea aceasta cu unghiuri captive

rarisim zbor de nereguli,

navigand prin altarul secundelor mele

și mor când palmele-ți ating obrazu-mi.

Disperată voința de nesomn

mă trimite în dor de corali si alge rebele

și totuși, pentru o clipă mă opresc s-o ascult

lăsând nepăsarea să-mi pătrundă sub gene.

Când pulsul inimii îi simte magia

prin izvoare-ancestrale smaralde zâmbesc,

iar salcia se scaldă-n cerneală.

Eu nu mai cred în iubire...

Dar la umbra ei mereu rătăcesc.

Iubesc în tăcere să-i las somnul lin

sub așternutul celest.

Iubind pur și simplu

am învățat să nu mai trăiesc.

Și mor înc-o moarte,

iubire să cresc.

001.018

lolita. “Rădăcini de rai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/1829367/radacini-de-rai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.