Poezie
Mireasă robiei
1 min lectură·
Mediu
La balu-ntristării, ființă femeie,
de-o trăsură pustie-a fost dusă.
Era coasta Lui inima mea,
pios ospăț veșniciei?
La balu-ntristării fecioară aleasă
cu brațe de înger și-o rochie floare,
a fost blestemată sa fie mireasă robiei;
desculță, de mir purtătoare.
La balu-ntristării încă se duce
și-n pântec ea poartă o cruce.
O fi mântuirea, femeia de sânge,
durerea din coasta ce plânge?
La balu-ntristării a stat lângă EL…
Dar omul, nu vede, și nici că-nțelege:
trăsura pustie-i cărată de Rege,
și-n ea, lumina ce lacrima-I șterge.
La balu-ntristării se duce,
mama, cu pântec de cruce
adună din lacrimi pete de sânge
femeia, e coasta ce-L plânge!
001.106
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lolita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
lolita. “Mireasă robiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/1805811/mireasa-robieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.