Poezie
Oglinda Soarelui
1 min lectură·
Mediu
Nebun:
un nume scos din formă,
născut cu tentă vinovată
rămasu-mi-a sărac
în slăvi îndoliat.
Speranța Vieții plânge peste
copilării în noapte albă;
curând osanale-arucând
ca legea minții să se uite,
plecată în fața aparenței mele.
Menirea Vieții cerșind moarte,
îți scriu ceva dezordonat
c-o frică negustată încă.
Îți scriu cu sângele ființei
raportul ignoranței mele.
Mi-ar fi de-ajuns cenușa lumii
să dreg o crimă de legat,
un om cu forme de cuvânt
din somn să-l scot înaripat.
„Credința” nu se va opune
în drumul degetelor sale;
iar tu, din miezul tău pierdut
vei reuși să-nvii Pământul.
001.288
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lolita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
lolita. “Oglinda Soarelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/1799823/oglinda-soareluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.