Poezie

Înțelepciunea Pământului

1 min lectură·30 iulie 2008

Mediu

Poate i-aș fi înțeles sensul

daca-aș fi știut rostul amărâtului spătar

de la obositul scaun de atîtea kilograme.

Aș fi-nțeles și starea lui de grație

sprijinit lăsându-se de spatele obezului.

Mai bine-am înțeles efortul amorțitelor tălpi

cum își cară crucea-mpletită în carne.

Mai degrabă înțeles-am tortura spiritului

de văzul egoist și limbi veninoase...

Haul dintre noi:

cei umili și săraci,

obsedați și bogați.

Superficiale minți...

Mediocră grandomanie

decorată cu diplome

agățate pe zidul abilităților mentale.

Chiar un spătar nenorocit

se răsucește gemând,

însă Noi tălmăcim

visul unui spirit

ajuns bagaj blestemului.

Plecăciune Pământului!

Nu țipă și nu se îndoapă

Cu priviri prăfuite

Izbite de-un zid academic.

Dar ne-ngrijește pe toți

Si unde diploma sa?

Dar ne primește pe toți

Și Unde e diploma sa?!

001.178

lolita. “Înțelepciunea Pământului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/1794843/intelepciunea-pamantului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.