Poezie
Cosmos în alb
1 min lectură·
Mediu
Cu pașii grei de strămutare
Alerg să mă ascund în lacrimi
Când viața-mi țipă cu-a ei stare
Nemaiputând zâmbi de patimi…
Și-mi plânge zarea, pasu-mi plânge,
Răsun-a dor de crud, visare,
Cuvântul peste gând îmi curge
Și clipa-n tălpi zace-a uitare.
La umbra unui alt decor
Mi-am așezat mâhnită visul;
Cu norii grei fără de dor
Îmi construiesc azi Paradisul.
Călătorind pe-o stea fugară
Cu noaptea rece mă-ncălzesc,
Cu vocea stinsă, milenară,
Doar cântecul îl mai șoptesc.
Și cresc lumină printre rânduri
Cu albul din hârtii valsând
Îmi lacrimă timide gânduri
Când visele-mi tresar visând.
Și-adorm, parcă uitând lumina
De unde vine, unde pleacă;
Îmi răsucesc în pumni iar vina:
Uitată-n ger, sămânță seacă.
001.173
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lolita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
lolita. “Cosmos în alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/1793443/cosmos-in-albComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.