Poezie
Din cand in cand
1 min lectură·
Mediu
Din când în când amurgu-și plânge
Străina-i soartă trecătoare
Încătușat în mii de lanțuri,
Între lumină și-nserare.
Din când în când salcâmul bate
La geamul meu c-o creangă ruptă,
Își plânge an de an destinul,
Cu trupu-i greu, suflarea scurtă.
Din când în când și râul mulcom
Din depărtări venind agale,
Spre alte lumi ducându-și valul
El plânge trist, doinind cu jale.
Din când în când și ploaia rece
Din ochii cerurilor `nalte
Se întristează-adânc și plânge
Ducându-și lacrima departe.
Din când în când din lumi deșarte
Și vântul trist aduce-o taină,
Fără de trup în trup de suflet
El umflă-a lumii veche haină.
Eu stau privind a lumii taină
Cu trupul greu robit de gânduri
Iar pana-mi scârțîie pe foaie
Din când în când, doar rânduri, rânduri...
013.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Stanciu. “Din cand in cand.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-stanciu/poezie/137750/din-cand-in-candComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
In rest simt in tine un real talent
Mai citeste......
mai cauta suferinta....
:))