Poezie
Cand tarmul
Poem de iubire
1 min lectură·
Mediu
Când țărmul se logodește cu marea
Și-n frunțile lor bate spuma
De ceruri atârnă pământul
Și-n valuri se-mpiedică luna.
Atuncea văzduhul s-avântă
Spre noaptea ce picură stele
Lumină din ele să fure
Cunună să facă din ele.
Iar peșteri cu gurile large
Ce-n gâturi le șuieră vântul
Tușesc ca să poată să-nceapă
De nuntă și slujba și cântul.
Bat clopote mari în corăbii
De vrajă se mistuie zarea
E-așa de frumos când pământul
Se-ncuie-n cămară cu marea.
Și cine-ar putea să grăiască
De nunta din inima noastră?
Nici păsări cu viersul de aur
De-ar fi să ne cânte-n fereastră.
Nici ploi ce ne cad peste suflet
Nici guri ce șoptesc în neștire
Nu pot să vorbească de nunta
Din inima noastră, iubire!
022.519
0
AD