Liviu Nanu

eu am văzut în plus strofa a doua
am remarcat:
\"...liniile palmelor
îți devin traiectorii de sare
o presar încet peste răni...\"
\"senzațiile fluide din care te hrănești
coaja trupului pe care o tai
să vezi cum se mișcă prin mine copilul nostru crud\"

unele formulări cam nefericite
\"că o să ajung...\"
\"și o să o trag și pe ea\"
\"...ea vrea să îmi arate că mă...\"
\"că ar vrea și ea ca\"
am numărat 13 de \"să\" și 7 de \"și\"
\"ea\" repetat în primele 5 versuri
toate astea scad din valoarea estetică a poemului.
mai sînt cele trei vecine, dar astea fac sarea și piperul, sînt individios că pe mine vecinele nu mă roagă decît să le duc gunoiul.

De la așezarea pe toate scaunele pînă la zborul pe mop am remarcat versul \"ne-am propus să tocim întunericul între obraji\", se pare că nu sînt singurul.
finalul îmi pare ambiguu și fără forță

Elena, cu tot respectul pe care ți-l port, n-am reținut decît rima \"contesă-fesă\". probabil fesă ar fi trebuit să fie poanta acestei epigrame, dar, crede-mă, nu e. Tu faci o mare confuzie între un catren umoristic și epigramă. Sper să nu te superi pe mine, iar daă o faci, să-mi scrii o epigramă, că nu mă supăr.

Totuși, o lansare de carte, mai ales debut, ar trebui evidențiată într-un fel. Este ca primul născut, eu încă mai cred că sîntem pe un site de literatură, mai puțin de chat și socializare. De aceea voi acorda o steluță, poate anunțul va fi citit de mai mult de 61 persoane (din cele peste 20.000 înscrise)

Elenei, epigramista care a scris o epigramă despre un gurmand:

epigrama e frumoasă
(și-aici tragem liniuță)
tema este foarte grasă
numai poanta e...slăbuță

Felicitări Gabrielei pentru debut! Mulțumiri Alinei pentru semn! Sper să ajungă și la mine cartea într-un fel sau altul.

Eu n-am rîs, nu mi s-a părut un text umoristic, eventual ironic.
Am remarcat:
\"din bacterii se naște o nouă generație, mai liberă
suntem singuri în univers pentru că avem oglinzi\" (\"să nu rămînem mici\" mi se pare în plus)
\"construim sisteme
uitând să scuipăm înainte
pentru noroc\"
\"sufletul fierului se transformă în praf\"
în versul \"brațele mele se joacă cu inima ta\" aș înlocui brațele cu mîinile, pentru logica anatomică.
în general am rămas cu o impresie plăcută după lectură, dar cred că poezia ar mai trebui periată nițel, ideea este interesantă.

Cred că mai potrivit era \"treci ÎN galop\". Poem frumos, l-am citit cu plăcere.
Am remarcat:
\"mă știai purtând scuturi în fiecare condei\"
\"ca o femeie
aproape imposibil de imaculată\"
\"cu adevărat
prea ni se potrivesc între noi
karmic și cosmic
toate\"
ultima strofă

îmi place poemul, are cursivitate, ritm și melodie, iar rimele nu mi se par forțate (retină-naftalină, chiar m-a făcut să zîmbesc). Doar prin strofa a treia am strîmbat nițel din nas, evident, la rime.
Citit, plăcut

Îmi învățasem bine muza
De cîte ori venea le mine
Și mă vedea că-mi crapă buza
Îmi aducea sirop de-afine

În care completa firește
Cu oarece alcool etilic
Să pot să scriu, gospodărește
Un minunat poem idilic

De la un timp mă deranjează
Și versuri să mai scriu nu pot
Că-n loc să stea alături, trează
Ea bea cu mine cot la cot

\"pe_partea\", \"clipa_plânge\" (sugestie: \"suspină\"), \"ne_naște\". Astea ar fi singurele mele obiecțiuni. Un poem bun.

Am reținut:
\"la întoarcere ne-am ținut cu toții de mână
să vedem cât de mare e familia noastră
lipsea irina care e la verona acum
și micul hamster care a preferat să ramână acasă
dacă erau cu noi sigur împresuram cu brațele noastre orașul\"

\"tot mai rar văd stele născându-se
tot mai rar văd stele căzând
tot mai rar văd îngeri prin arbori\"

\"zidurile acestea tot mai înalte
zidurile acestea tot mai groase
zidurile acestea tot mai surde\"

Există și unele legături (chevilles) mai puțin inspirate, dar ele contează mai puțin

Tinere autor, dacă ai fi scris o poezie pe tema asta, ai fi fost mai cîștigat. În poezie poți să-ți folosești imaginația, poți să fabulezi, să bați cîmpii chiar, unii vor spune că e poezie onirică. Proza presupune însă o experiență bogată de viață, de regulă trăită de autor, de aceea (cu mici excepții) nu prea vezi prozatori sub 40 de ani. Hemingway n-ar fi fost același prozator de succes dacă n-ar fi trecut prin război, de exemplu. Dar încercarea ta merită apreciată, deși cred că poți s-o dezvolți pe mai multe planuri. Sîntem aici într-un atelier literar și fiecare text ar trebui privit cu seriozitate, iar autorul încurajat, sau \"certat\" colegial, astfel încît, fără a-l jigni, să înțeleagă părerea cititorului, și sugestiile lui.
Acum, despre bătrîna din textul tău... Într-un fel, Mihai are dreptate, lasă impresia de ipocrizie. Mă uitam zilele trecute la o emisiune, și un individ (că politician nu-l pot numi) dintr-un partid care tocmai a luat-o în barbă la referendum, ne explica ce vrea electoratul. Eu tare m-am mirat, pentru că s-a văzut clar că ei habar n-au avut ce vrea electoratul. Așa și cu cititorul, nu știi ce vrea decît după ce-i oferi ce ai de oferit. Pe de altă parte, Mihai nu are dreptate, cunosc destule cazuri, chiar din jurul meu cînd fiul de la oraș îi cumpără bunicii de la țară un mobil. Mamaie îl poartă în buzunarul șorțului cînd merge să dea mîncare la porc, sau în grădină, cînd își udă pătrunjelul. Durează mult pînă învață să-l folosească, de cele mai multe ori uită să-l încarce, așa că ăia mici sună în disperare, pînă la urmă tot la Primărie apelează, să meargă unul de-acolo să vadă ce se petrece.
Autorul a gîndit o anumită situație, dar noi, cititorii isteți putem să ne imaginăm și alte scenarii.
a. Fie bătrîna, pentru a-l impresiona pe fiu și a-l determina să-i mai treacă pragul, declară că nu-i ajung banii :
be. Fie nu vrea să afle cei doi situația ei financiară (știm și noi de la tv cîți tîlhari deghizați mișună în jurul nostru)
ce. Se gîndește că în rai roamingul e mai scump (asta și în funcție de societatea de telecomunicații la care i-a luat fiul cartelă, că doar n-o fi fost atît de prost să-i facă abonament.
de. E destul de isteață să folosească dialogul prin telefon, pentru a-i convinge pe cei doi că nu merită efortul de a-i vinde nimic.
Ar mai fi cîteva variante, dar nu le mai spun, că poate le folosește Alberto în romanul lui și rîmîne nuvela mea fără acțiune și personaje.

Tinere autor, dacă ai fi scris o poezie pe tema asta, ai fi fost mai cîștigat. În poezie poți să-ți folosești imaginația, poți să fabulezi, să bați cîmpii chiar, unii vor spune că e poezie onirică. Proza presupune însă o experiență bogată de viață, de regulă trăită de autor, de aceea (cu mici excepții) nu prea vezi prozatori sub 40 de ani. Hemingway n-ar fi fost același prozator de succes dacă n-ar fi trecut prin război, de exemplu. Dar încercarea ta merită apreciată, deși cred că poți s-o dezvolți pe mai multe planuri. Sîntem aici într-un atelier literar și fiecare text ar trebui privit cu seriozitate, iar autorul încurajat, sau \"certat\" colegial, astfel încît, fără a-l jigni, să înțeleagă părerea cititorului, și sugestiile lui.
Acum, despre bătrîna din textul tău... Într-un fel, Mihai are dreptate, lasă impresia de ipocrizie. Mă uitam zilel trecute la o emisiune, și un individ (că politician nu-l pot numi) dintr-un partid care tocmai a luat-o în barbă la referendum, ne explica ce vrea electoratul. Eu tare m-am mirat, pentru că s-a văzut clar că ei habar n-au avut ce vrea electoratul. Așa și cu cititorul, nu știi ce vrea decît după ce-i oferi ce ai de oferit. Pe de altă parte, cunosc cazuri, chiar din jurul meu cînd fiul de la oraș îi cumpără bunicii de la țară un mobil. Bătrîna sapă în grădină cu telefonul în șorț, uneori uită să-l încarce și ceilalți se dau de ceasul morții dacă mai trăiește sau a ajuns în rai, ca să-l parafrazez pe autor. Asta n-o face pe mamaie nici mai bogată, telefonul e pe cartelă, plătită de copil. Dar poate să fie ipocrită, vorba ta. Să simtă doar nevoia de compasiune din partea fiului, atunci cînd declară că nu are bani. Sau sclerozată, o boală a bătrîneții și nu numai. Deci, ce spuneam? ah, da, se pare că plouă în țară. În fine, ar mai fi cîteva situații, dar nu le mai spun aici că dau idei și poate le folosește Alberto pentru romanul său care va eclipsa nuvela mea despre ajungerea în rai cu telefonul mobil și costurile de roaming, că acolo cică sînt mari rău. da\' rău de tot.

Petruț, eu am gîndit \"la glezne\" ca pe un artificiu vizual și ironic. Dar poate ai dreptate, am să reflectez la sugestiile tale, pentru care îți rămîn dator. Onorat de trecere.

Eu văd două posibilități:
a. Ori te-a impresionat mult Bacovia (\"Pe catafalc\") și ai vrut să scrii o parodie sau o replică, ceea ce n-ar fi rău dacă ai fi ieșit mai bună
be. N-ai citit Bacovia (ceea ce e rău) și ai scris din pură coincidență această poezie care seamănă (ca temă doar) cu poemul bacovian.

Bogdan, ai văzut partea \"șugubeață\", și nu e rău, este un efect pe care l-am urmărit, dar nu e singurul. Unii au văzut tristețe și autoironie (care poate fi tot o tristețe mascată), și pot să spun că și ei au dreptate. Onorat de trecere.

Cred că Ștefan are dreptate, partea a doua e mai bine realizată, mai ales ultimele două versuri, pe care le-am remarcat.

Un poem vizual (dar și olfactiv, aș îndrăzni), cu imagini puternice. Citit, plăcut. Nu prea m-am împăcat cu \"translucidă\", însă.