Liviu Nanu

Emilian, te contrazici, dar asta nu deranjează, desigur. Urmînd firul logic, din moment ce ai un desfăcător (roșu, albastru, verde...) ar trebui să ai și măcar o sticlă de bere pe lîngă tine. În consecință, nu poți să scrii „uscat e cerul gurii lor”, că nu te mai crede nimeni.

Mie îmi mărturisea o prietenă că îi place să miroasă fumul de frunze uscate arse, toamna. Vezi ce ciudate simțuri ne îndeamnă pe noi la meditație? Dar cu bărbații aromați de care te dispensezi nu sînt de acord. Adică, depinde de aromă, acum, că e iarnă, merge aroma de vin fiert cu scorțișoară și cîrnați cu usturoi.
Imagini puternice, văd mult albastru aici în combinație cu albul varului.
Cu scuze pentru deranj
al 11-lea cititor,
anton

Frumos! Am găsit imagini vii care mi-au atins simțurile, chiar și pe cel gustativ, eu fiind amator de ciocolată amăruie 85% cacao. M-ai convins, voi scrie și eu o poezie de ciocolată din care să guste cititoarele. Și poate-mi lasă și mie un colț.
cu plăcerea lecturii
al 24-lea cititor,
anton

Getuța, prezența ta mă onorează. Ups, era să scriu mă flatulează :) Dar tu știi asta, goangă mică...
Laurențiu, ai văzut bine, există o poveste (mai mult sau mai puțin interesantă, dar credibilă) pe care încerc să brodez diferite scheme de dialog. O fi bine...o fi rău...? deocamdată pare că funcționează, am și eu semnalele mele. Mulțumesc pentru vizită și semn.
Emilian, te rog, te rog, spune-mi, spune-mi cum arată destupușul tău de bere? Deja am devenit invidios, mai ales că am ratat și gălețile de plastic liberale și măturile pesediste și scurtele portocalii. Onorat că ai ajuns client al cîrciumii mele epice, dar nu mi-ai spus și ce ai consumat în afară de vorbe.

Aurelian, eu apreciez versul clasic, tocmai de aceea ți-am spus că prima strofă suferă, mai ales în ultimul vers. În primul rînd la logică (deși aici fiecare autor are libertatea de a-și imagina orice). Dacă este \"pentru prima oară\" \"mă tot lovesc\" presupune o repetiție. Aș înlocui \"mă tot\" cu altceva.

Corina, revin cu un răspuns, primul n-a apărut, din păcate.
Profilul psihosomatic și obiceiurile personajului (Olguța, în cazul de față) mă face să sper că va reveni în intenția ei de suicid. Dar cu alte metode, neapărat însă spectaculare. Ar putea bea cucută, înghiți pastile de diazepam, ar putea să se spînzure sau să-și dea foc, ar putea să se autolapideze, orice ar putea s-o aducă în fața publicului. Pentru că viața (și moartea deopotrivă) este un spectacol, cu un singur personaj, care de cele mai multe ori este secundar, dacă nu chiar figurant. Onorat de vizită și semn

Scrisesem un răspuns mai elborat dar n-a apărut (din cauză de delogare, cred). Așa că revin, mai scurt.
Geta, prezența ta mă flatulează :) Dar tu știi bine asta.
Laurențiu - Ai dreptate, fiecare are povestea lui, mai interesantă sau mai puțin, mai reală sau mai puțin. Important este să fie suficient de veridică și cititorul să se regăsească măcar puțin în ea. Onorat de lectură și semn.
Emilian, deja am devenit individios pe tine. Dau o găleată de plastic penelistă și o mătură (folosită parțial) pesedistă pe un destupuș de bere, orice culoare ar avea. Ce zici, facem tîrgul?

Foarte bun articolul. Muzica buna trebuie promovata prin orice mijloc. Si eu ascult smooth jazz, lounge, chillout...Acum de ex. ascult Paul Hardcastle.

Ah, m-ai prins, Nia. Sau să-ți spun Gina? Despre vinul vostru nu pot să-mi dau cu părerea. Pe ăsta nou n-am avut ocazia să-l încerc. Dar poate aduce Bicuță la cârciumă. E posibil să te trezești cu el la Drăgănești Olt, e un tip scund, gras și brunet, dar tu oricum îl cunoști, sînteți prieteni, doar a plîns la tine în mașină.

Voi veni și eu cu mare plăcere. Este un oraș apropiat sufletului meu prin oamenii de acolo și prin evenimentele pe care le găzduiește și le produce. Abia aștept să ne întîlnim.

Îmi place poemul și îmi place forma pe care i-ai dat-o. Jonglezi cu talent cu versurile, poemul curge firesc, are rimă atent, cu precizie și inspirat aleasă, ritm intern. Toate acestea scot mesajul la lumină, cititorul pleacă din el gînditor și emoționat. Mă rog, doar cei mai sensibili...
Am remarcat:
- strofa a doua
- \"în cutiile milei
oamenii se predau mor încet
de rușine\"
- finalul (deși forma aleasă de tine \"pe/’n\" e discutabilă)

Ultimele trei versuri mi se par cele mai inspirate. Ele singure pot fi un poem. Atenție la rimă (chiar și involuntară). De evitat rima predicat-predicat.
Cu scuze pentru deranj,
anton

Am remarcat ultimele două strofe. Prima strofă suferă la prozodie, dar se poate aranja rapid și frumos.
Succes și inspirație!

Marius, poate reușești să scapi de \"sapă_pe sub\", nu sună bine. Poți foarte bine să renunți le \"pe\". Aș schimba finalul, mi se pare că diminuează din forța poemului, cade în banal.
cu scuze pentru deranj,
al 53-lea cititor,
anton

Traian, ai citit în cheia corectă (mai puțin faza cu România electorală). Ce este realitate și ce este aparență? Linia imaginară dintre adevăr și spectacol... Și alte variațiuni pe aceeași temă.
Onorat de vizită

Cred că este un poem bun, dar are și ceva balast. Eu l-aș fi văzut într-o arhitectură mai simplă.
Am remarcat:
\"satul e ca o gură ce mestecă oameni\", ca să exemplific un singur vers

Domnule George Pașa, în literatură fiecare are libertatea să-și imagineze ce dorește, după puterea minții lui. Mai ales în poezie, unde aproape că nu există limite (decît estetice și de bun simț. Cu proza este altceva. Dacă autorul nu este sincer se simte. Cititorul realizează mai repede cînd ești impostor sau bați cîmpii. De aceea, în general, prozatorii sînt indivizi care au și o experiență de viață mai bogată, de regulă ajunși la maturitate. Dar încep să îndepărtez de subiect și nu e bine. Voiam să spun că (poate) doar mi-am imaginat scena unei sinucideri, poate am văzut-o cu ochii minții, nu era necesar să se fi petrecut în realitate. Important este ca viziunea poetului să genereze o emoție în cititor, să nu plece dezamăgit. N-aș putea spune că eu, personal urmăresc o reacție anume, asta poate veni sau nu în funcție de momentul inspirației sau de receptivitatea lectorului. În fine, sper să nu bat cîmpii, n-ar fi prima dată cînd o fac. Trecerea dumneavoatră pe aici (și comentariul lăsat) mă onorează și mă încurajează în demersul meu liric.

Elena, dacă un poem nu impresionează pe nimeni, mai bine nu-l mai scrii. Eu am avut parte și de această experiență, de aceea e bine că există acest atelier virtual, să vezi dacă merită să continui. În general, personajele mele rîd și plîng în același timp, dar ele nu trebuie neapărat asimilate cu autorul, care este o persoană foarte serioasă și sobră, chiar nesuferită uneori. Onorat de trecere și apreciere.
Apropos, numele tău îmi aduce aminte de cineva, o persoană apropiată. Fără nicio legătură, desigur.

Anni, cartea a apărut anul acesta la editura Brumar și cuprinde o parte dintre texte. Putem continua discuția pe adresa de mail pe care o găsești în pagina mea. Onorat de trecere.

Ioana - Ok, scuze
Anca - Olguța nu trebuie să se sinucidă. Ea poate fi un personaj, precum waldo, cine știe... Eu cred că nu este om să nu se fi gîndit măcat o dată la varianta sinuciderii. De aici tot felul de variante, desigur. Onorat de trecere și semn.