Liviu Nanu

Felicitări, Dane! Mă bucur când un prieten are astfel de realizări. Aștept la fel de nerăbdător ca și tine, volumul de versuri semnat Dan Herciu.

Ioane, lucrurile stau cam așa (și tu le-ai intuit relativ corect): copilul deschide ușa, după o lungă și plictisitoare perioadă, lipsită de evenimente (care a plictisit probabil și pe unii cititori) și ce află el acolo? Nu se știe, rămâne ca cititorul să decidă, sau să ghicească. Poate a descoperit o realitate în mai multe dimensiuni, care însă nu-l (mai)impresionează, el devenind sără să știe imun. Sau, odată deshisă ușa, și-a redobândit cutumele și comportamentul generației vechi, poate este dezamăgit sau pur și simplu indiferent. Cum spuneam mai sus, rămîne ca cititorul să facă un exercițiu de imaginație, eu doar am deschis o ușă virtuală.
Onorat de vizită și semn.

Ar fi prea frumos ca să fie adevărat... totuși eu sper. Primăvara aceasta să ne aducă și altceva dinspre moldoveni.

Exercițiul zilnic este absolut necesat. Măcar să-ți formulezi cîteva idei (\"nule die sine linea\", dacă nu greșesc, spuneau latinii), să le notezi undeva. Pauzele sînt și ele necesare, îți cristalizezi ideile și le pui în circuit, și cel mai important, nu riști să plictisești pe nimeni, pe principiul \"mai răruț e mai drăguț\".

Pentru cine scriem? sau de ce? iată două întrebări pe care și le-au pus foarte mulți, deci nu vin cu o noutate. Ce nevoi lăuntrice, supărări, dureri metafizice, bucurii sau angoase ne mînă pe noi să așternem cuvinte pe hîrtie sau monitor? Poate fi nevoia de comunicate, aflarea sufletului/sufletelor pereche, exprimarea unor gînduri, defulări? Sau pur și simplu umplerea timpului, alungarea plictiselii (pe principiul foaie verde fir de băț/dacă n-ai de lucru, fă-ț\'?). Sau ca autoflagelare, așteptînd și stîrnind emoții negative și reacții adverse.
Nu cred că există răspunsuri clare. Pe mine mă atrage proza, de exemplu, însă, leneș cum sînt, nu pot să depășesc texte scurte, povestiri, nuvele. Pentru că un prozator adevărat trebuie să aibă oase tari, să stea mult timp pe scaun, să rumege să așeze și să rearanjeze idei, cuvinte, fraze, personaje. Poezia însă, este la îndemîna oricui, important să-ți fulgere o idee și (mai ales) s-o reții. Din nefericire, ideile sînt limitate ca număr, e imposibil să nu mai existe prin lumea largă cineva care s-o fi avut înaintea ta. Și atunci nu rămîne decît să rearanjezi cuvintele, să găsești relații personale (și, dacă e posibil inedite) între ele, pentru a genera în mintea cititorului o emoție, cît de mică. Cum spunea și Croce în Estetica lui. Sau Nicolai Hartmann \"Poetului nu îi este îngăduit să facă sî vorbească Ideea sa - cu deosebire, morala sa - decît prin evenimentele care au loc: el trebuie să le facă să vorbească, așa cum și viața le face să vorbească, sugerate în destinele oamenilor, dar totdeauna avînd încă nevoie de o interpretare.\"

Doamna Furtună, doamna Nicolaev - mulțumesc pentru păreri și regret că nu v-a plăcut încercarea mea lirică.
Domnul Liviu-Ioan Mureșan - onorat de revenire

Azi am făcut un exercițiu. Am vrut să văd și eu paginile autorilor agonici, începînd cu numărul 2 (numărul 1 fiind Radu Herinean, desigur). Observ că unii nu au mai scris din 2002, prin urmare sunt doar la număr, fără activitate.
Voi face asta mai des, cîte 10 pe zi, chiar sînt curios să văd ce se mai scria pe atunci. Sînt convins că voi găsi și poezii de calitate.

Angela - Nici eu n-aș fi fost în stare să explic atît de limpede propria-mi creație, așa cum ai făcut-o tu. Nu știu de ce, dar la început nu prea i-am dat credit acestui poem. pe măsură însă ce-l așterneam pe hîrtie (pentru că eu obișnuiesc să le citesc și pe hîrtie), el căpăta alte dimensiuni și se contura tot mai clar în minte. În fine...e doar un poem, nu cred că va revoluționa literatura, n-o să-l cînte Alifantis ca să facă istorie:)
Ioana - am reținut sugestia, cred că ai dreptate. Mulțumesc pentru bunăvoință.

Cam multe interdicții și obligații pentru un copil:) Și ne mai mirăm de ce devin stresați și agresivi. Să știi că nu mi-a plăcut \"nu te sui în corcoduș\". Păi, în corcoduș își trăiește copilul cele mai frumoase clipe. Eu aveam un nuc, de exemplu, toată ziua stam cocoțat în el, era un delir. Coboram doar cînd mă chema mama să-mi dea un codru de pîine uns cu marmeladă sau un boț de mămăligă. Deci, un NU hotărît interdicțiilor! :) Iar aia cu tabla înmulțirii...brrrr

Dana, poeziile tale au o calitate. Dacă le-ar judeca cineva după fiecare vers sau strofă, ar putea rămîne nedumerit și cu ochii în tavan. Calitatea constă în întregul poemului, în starea poetică pe care o degajă.
Personal, am remarcat poemul începînd de la \"e timpul să...\", dar am reținut și \"uneori ieși din tăcere cu trupul greu
cuvintele deschid ferestre
memoria devine o apă adâncă și rece\"
cu plăcerea lecturii și scuze pentru deranj,
anton, al 95-lea cititor

Alina, Narcis, Vasile - Am postat acest poem cu unele rezerve. L-am modificat pe parcurs și probabil că voi mai interveni puțin pe el. Eu vă mulțumesc pentru semn de lectură și apreciere și mă simt onorat de prezența voastră pe lista comentatorilor. Poemul are mai multe deschideri, mai multe planuri, dar ce este esențial se pare că a fost receptat corect.

Nu știu de ce, dar primele trei versuri nu m-au prins. Poate și pentru faptul că tema nu este nouă, ba chiar tocită aș îndrăzni să spun. E drept, nimeni nu mai inventează nimic, totul s-a spus, așa că e destul de dificil să vii cu ceva inedit.
Am remarcat
\"singurătatea e un centru de greutate al morții\"
și
\"între limbile noastre
se zidește o nouă ereziei
ca o pictură flamandă\" (cred că e un \"i\" în plus la \"erezie\"

Cu scuze pentru deranj,
al 88-lea cititor,
anton

Un final pregătit, dar nu tocmai spectaculos, mai degrabă previzibil. Aș renunța la un \"miros\" din strofa 1, se repetă în două versuri apropiate. Sau aș alege un sinonim.
Ai un tipo în ultimul vers.
Cu scuze pentru deranj,
al 51-lea cititor,
anton

Da, e posibil să mai fac modificări în sensul arătat de dumneavoastră. Onorat de semn și sugestii

Călin, Carmen - eu am urmărit mai multe planuri, unul dintre ele fiind pierderea inocenței. Dar nu e cazul să-mi explic poezia, voi ați găsit cheia de lectură potrivită. Onorat de vizită și semn.

Un poem bun, nu te lua după toți dependenții de xanax. Poate ar trebui să sublimezi, ai multe treceri/legături. Ce nu reușesc unii să înțeleagă este că aici este un atelier literar, poți să scrii ce vrei și cum vrei, doar nu apari în revistă. Important este să ai feed back și acesta să-ți folosească. Celelalte păreri (răutăcioase și schizoide) nu le lua în seamă. Sugestia mea legată de poemul de față este că ar trebui să revezi strofele de mijloc și (eventual) să mai renunți la cîteva versuri.

La mulți ani! Îmi place stilul acesta ludico-autoironic (așa l-am perceput eu) pe care-l încerci. Vezi cu alcoolul, să nu faci excese.

Cred că în primul vers al strofei a doua ar merge o inversiune \"cu ață mămăliga\".
E o poezie foarte bună, așa cum de regulă (dar nu obligatoriu) sînt poeziile scrise din durere.
citit, plăcut
anton

Tot poemul este bun, eu am remarcat prima și ultima strofă, cea de mijloc pare a fi una de legătură, parcă ieșită (probabil intenționat) din context. Chiar și autoarea recunoaște, nu? \"...doar câteva mărunțișuri\" :)
citit, plăcut
cu scuze pentru deranj
al 66-lea cititor
anton

Un poem bun. Bine că ai corectat versul 15. Ai imaginație și suflet de poetă.