Liviu Nanu

Nicolae - e o idee, insa undeva se pierde mesajul...

Ai reusit un text interesant. Parca ar fi un tablou impresionist.

Nicolae - Poate ai dreptate, eu iti respect punctul de vedere, de suparat nu m-am suparat (nu as avea motiv). Eu consider ca in poezie, ca si in pictura chineza de exemplu, spatiile goale sint la fel de importante ca si cele pline, ceea ce poti citi printre rinduri este la fel de important prin urmare. Daca mesajul meu a fost receptat in mod diferit de cititori asta nu poate decit sa ma bucure. Iar nivelul pe care il ai e dat pe merit (am convingerea). Consider comentariile tale pertinente si obiective intr-un cuvint esti folositor comunitatii poezie.ro
Denisa, fiica lui Nicolae - comentariul tau mi-a facut placere, si cred ca ai inteles. Sint onorat de vizita se pare ca a iesit un text daca nu bun, cel putin interesant...

Imi aduc aminte cum (scolar fiind) imi imaginam in compuneri sau desene lumea anului 2000. Zgirie nori si farfurii zburatoare, multi pomi si niste parinti fericiti multi, multi parinti... toti parintii. Copiii erau la fel, fericiti... A venit si s-a dus anul 2000...Poate data viitoare. Era si un cintec: \"Noi in anul 2000...tra la la...\"
Poate ca ai dreptate, e mai simplu sa stai pe bordura si sa observi decit sa te implici. Eu m-am implicat poate prea mult, mi-am facut iluzii prea mari, deh... alta generatie de visatori.
Mai treci daca-ti face placere.

Sunt onorat de vizite si aprecieri. Va doresc Sarbatori fericite si multa fericire!

Lavinia - aprecierea ta ma surprinde in mod placut...
Nicolae - sint onorat de comentariul dumneavoastra. Am retinut observatiile pertinente si probabil ca voi purcede la schimbari. Va mai astept...

Onorat de vizite si aprecieri. Oriana ai dreptate mugurii reprezinta un capat de viata un sfirsit dar si un inceput.

Toata poezia este interesanta, insa finalul mi-a placut in mod deosebit. Si prima strofa.

Pacat ca la atitea vizionari nu e comentata. Ar merita. Parca in prima strofa e ceva care nu merge... \"sa-i umbresti,
ochii mei\"... In rest, pot spune ca merita steluta.

De fapt banuim ca e vorba de guma de mestecat ca prin alte parti nu am calcat... Si uite asa intre mine si Maya s-a infiripat un dialog interior de unde rezulta ca puterea de comunicare nu tine cont de virsta, burta sau specie...
Pe urma am vorbit si de filosofie...

Placut surprins de scriitura dumneavoastra domnule Mihai. Voi reveni.

Am intrat acum o jumatate de ora in posesia cartii cu pricina. Acum solicit un sprijin colegial: Ma ajuta cineva sa obtin si un autograf? Contra cost, fireste.

Mult stimate domnule autor

Observ că textul dumneavoastră „Critica” se bucură de numeroase vizionari și implicit de comentarii, mai mult chiar (și nemeritat, îmi permit să completez) decît poeziile dumneavoastră. Mai sesizez printre rînduri (dar aici aș putea fi subiectiv așa că păstrez o anumită rezervă în afirmație) o anumită satisfacție dacă nu chiar mai mult, la ideea că un anumit autor de pe site, în speță persoana mea este luat la refec în cartea domnului Alex Ștefănescu pentru care dumneavoastră (și nu numai) aveți o mare stimă. Inițial, dat fiind că este vorba de persoana mea m-am gândit să nu comentez, o stare de neutralitate mi se părea mai potrivită, iar dacă acum, cu umilință, încerc un mic comentariu, o fac pentru toți autorii de pe site care au citit o parte din textele mele și cărora cel puțin unul le-a transmis ceva. Sunt poeți care au rămas în istoria literaturii cu o singură poezie din sute sau uneori mii de texte publicate. Eu nu-mi fac iluzii că voi însemna ceva în literatura română, dar asta nu înseamnă că nu merită să încerc, cum de altfel declarat sau nu, toți cei care publică sub forma digitală sau paper o fac. Lumea poezie.ro este aparte, este un mic univers (dacă-mi permiteți asocierea) în care eu, personal, mă simt bine, perioada activității mele aici a fost presărată nu numai de laude, cum probabil vă imaginați ci și cu critici, uneori virulente, dar asta nu a însemnat să-i consider dușmani pe cei care au făcut-o, de cele mai multe ori am avut de învățat din comentariile lor acide atunci când ele au fost argumentate, bineînțeles.
Că se scrie multă poezie proastă în România, mult stimate domnule autor, se știe. Că editurile publică tot felul de cărticele de valoare îndoielnică iar este un lucru cunoscut. Iar uneori o fac pe banii publici, ceea ce într-adevăr este mai trist. Eu am publicat placheta mea pe banii personali (încă nici nu am terminat de achitat factura) așa că cel puțin din acest punct de vedere nu cred că am păcătuit. Poate că în ochii domnului Alex Ștefănescu ea nu reprezintă nimic, a fost probabil o pierdere din timpul prețios al domniei sale citind-o, eu mă consider totuși onorat că lecturată (pe diagonală sau nu), distinsul critic a găsit de cuviință să o aducă în atenția publicului, chiar și în această formă. Se spune că pentru unii (cu iq mai modest) e mult mai ușor să vadă burlanul strîmb al unei construcții, așa cum și alții vînează greșelile inerente sau părțile mai puțin reușite ale unui text. Repet, nu consider cartea mea o capodoperă, dar dacă domnul Alex Ștefănescu a cules din ea doar ce i-a convenit dumnealui în demersul său critic, iar alți comentatori printre care și doamna Constanța Buzea a văzut o urmă de valoare în textele mele, ca să nu mai vorbesc de alte recenzii (pe cea făcută de domnul Bogdan Geană n-o pun la număr, ca să nu fiu acuzat de spirit de gașcă) îmi ridică firesc mai multe semne de întrebare. Cine are dreptate? E o carte bună sau proastă? Dar ajung până la urmă la vorba unui scriitor care se adresa criticului astfel: „înjură-mă dar nu mă ignora”. Iar o prefața laudativă chiar pe o carte proastă semnată de un „nume” costă. M-am interesat așa că vă pot spune și prețul: 5-6 milioane de lei. Avantajul (?) autorului…În astfel de cazuri riscul de a fi criticat este minim, și aici funcționează spiritul de gașcă, sau mă înșel? Sau poate teama? Așa se explică poate plecarea unor tineri critici de la R.L. spre alte publicații literare, aprecierile lor la scriitura unor autori fiind în unele cazuri diferite de ale domnului A.S. Eu nici nu mi-am permis efortul financiar de-a angaja un critic și nici nu cred că o prefață laudativă cumpărată mi-ar fi făcut vreun serviciu. Ba, din contră. Am preferat părerile sincere ale unor scriitori (dintre care unul chiar membru al U.S.R) care de multe ori mi-au făcut praf chiar texte la care țineam, și ale colegilor de pe site care nici măcar nu mă cunoșteau.
Ar mai fi poate multe de spus însă închei aici nu înainte de a-i da dreptate domnului Alex Ștefănescu cînd afirmă că e vorba de „o altfel de literatură”. Dar e vorba și de o altă generație, o altă concepție, o altă direcție pe care unii n-o pricep, e vorba de un drum nou (poate greșit) iar unii se pare că au rămas pe marginea lui. Eu privesc spre viitor, și am încredere în critica făcută cu onestitate și mai ales am încredere în generația tînără de critici.
Și să nu uităm că în decursul timpului, multe volume de debut au fost desființate de critică. Și nu e vorba de scriitori minori. Așa că graba și satisfacția cu care dumneavoastră anunțați necesitatea asanării literaturii române începînd cu mine (exemplul cel mai la îndemână) aș considera că nu vă onorează.
Cu sinceră prietenie,
Liviu Nanu (Anton)

Poezia nu e rea, iar comentariul lui Nicolae este bine argumentat si consider ca prin acesta ti-a facut un serviciu.
Cred ca ai condei si astept si alte texte, sint convins ca vor fi interesante. Nicolae, asa e, in prima faza comentariile critice nu sint binevenite totusi ele sint mult mai utile autorului in masura in care acesta realizeaza masura valorii sale.

Regret ca nu pot participa. Va urez o seara cit mai placuta. Poate la Brasov daca va organiza cineva. Felicitari iesenilor, iaca ca si poati...

in ansamblu un text frumos. Citeva mici scapari daca imi permiti:
- cand caut...
- cu capu-n...
- rima latra-asteapta (totusi merge...)
- \"subit\" din ultimul vers...
Eu acord o steluta pentru stil, imi plac poeziile cu rima atunci cind sint muncite iar tu le realizezi destul de bine, iar aici l-as contrazice pe colegul catalinpopescu sugerindudu-i sa-i citeasca pe Ioanid, Nexus (unele texte), Filip, DanielCopil s.a.m.d., nu-mi vin acum in minte toti autorii care scriu in felul acesta.

Pe parcursul lecturii mi-a crescut pulsul de le 65 (prima strofa) la 140 (ultima). Parca ar fi un tren (rapid) care pleaca din gara si (din pacate) ajunge prea repede, la destinatie, trebuie sa arunci tigara fumata pe jumatate. Dau si eu o stea, poate nu e de 3, eu insa asa o vad, mie mi-a lasat o impresie.

O singura observatie:
\"rod din acelasi suflet\" alaturarea rod-din...d-ul dublat incurca putin limba...
Un text bun, de steluta.

Blestemul singuratatii suna putin fortat, altminteri textul e interesant as putea spune ca produce impresie. Parca am mai citit ceva in stilul asta dar acum nu-mi aduc aminte unde, probabil tot aici pe site. Il recomand si eu spre lectura.

Cosmin, e o dedicatie, dupa cum ai vazut. Nu stiam ce sa-i spun Adinei drept consolare la pierderea suferita, si am gasit calea asta, poate nu tocmai inspirata.
Baditza - onorat de comentariu, te mai astept, dar sa nu-ti faci iluzii, stii tu cu pomul laudat...