Liviu Nanu

Florian, onorat de trecere, dar cred ca te-ai cam grabit cu aprecierea.

O rugaminte: daca nu poti pune diacritice (desi nu te cred, exista aceasta facilitate) lasa macar t sau s

Michel, ai dreptate, eu de obicei incerc in final sa surprind cititorul cu ceva. Uneori imi reuseste, cum ai sesizat si tu. Multumesc pentru trecere si comentariu.
Iulia, ma straduiesc si eu. Multumesc pentru apreciere.

Te rog sa-ti corectezi greselile.

Despina - sint onorat de trecere si comentariu. Ca sa fiu sincer declaratia era pe planul secund, eu altceva am vrut sa scot in fata, alte sentimente, dar faptul ca tu ai sesizat-o inseamna ca ai citit cu atentie.

Sorescu zicea citindu-l pe Prometeu \"de ce ficatul?\" Cred ca e un poem de recitat in genunchi.

Geta, ai sesizat bine. Un fel de nostalgie ma bintuie zilele acestea. Dar o sa-mi treaca. Sper.

Sile sa stii ca m-am gindit (si) la tine cind am scris-o. Prietenii stiu de ce. Sint dator o mica explicatie: \"limalo\" s-ar traduce prin \"curg mucii\"

Andrei, Nexus, Ioan - onorat de vizita si comentarii

Am si eu un tricou galben, l-am primit cadou scrie pe el \"MaRima conteaza\" imi place mult, exista vreun club al tricourilor galbene? Si cunosc si o Carolina. Hai sint tare.
In loc de \"vino de o ia\" nu ai putea pune \"de-o ia\". Doar o idee.

Poezie frumoasă. Deranjează însă repetiția „tânără – tinere” din ultimele 3 versuri.

Prima și ultima strofă mi se par mai reușite. A doua face necesar legătura între ele, poate acolo ai vrut să spui mai multe însă mie îmi pare mai puțin poetic modul în care ai făcut-o. Te urmăresc, ești un autor interesant și talentat. Dar asta o stiai si tu.

Silvia, poezia ta îți dezvăluie firea sensibilă (poate prea sensibilă), dar asta o știm cu toții, cititorii tăi și mai ales cei care te cunoaștem personal. Haina lirică pe care o îmbraci fie ea nouă sau așa cum spuneai doar o revenire, te prinde, forma aleasă se pare că este bine primită de cititori (vezi mat, Rostas, Codri ș.a.). Să revin însă la text. Printre imagini inedite și metafore inspirate apare și acel „depozitat” din primul vers, la care probabil că ții mult din moment ce l-ai folosit, însă mie îmi pare cam nepoetic, nepotrivit în context. Am remarcat legarea la ochi cu ecuatorul și împletitul cosițelor din palmieri („răsai răsai” mă trimite cu gîndul la Nichita ca și „te lacrimă”), frunzele de cîntec și nu în ultimul rînd lăcustele nostalgiilor care te bîntuie și ochiul din trandafir. Aici, că veni vorba parcă iar sună ciudat „ochiul care…”. Drept pentru care te rog să primești umila mea steluță ca un boboc de trandafir (galben, bineînțeles).

E foarte posibil ca așa să arate lirica viitorului, deja sunt acceptate și se bucură de succes spectacolele de sunet și lumină, combinații fericite ale artelor. Pentru zilele astea de noiembrie poezia colorată ta e chiar binevenită, aduce cu ea și puțină căldură. Poate cu timpul, voi încerca și eu metoda asta, în măsura în care voi fi în stare să folosesc softul, bineînțeles.

Din întîmplare ascultam Loreena McKenntt - Marco Polo cînd ți-am citit poezia (pe suport paper, la net timpul e limitat și pe bani). M-ai dus Nexule, din Spania pînă la Polul Nord (și mie mi-e dor de Apollodor care probabil „doarme profund/pe nisipul de la fund”. Poate această combinație fericită m-a făcut să simt fiorul liric al poeziei și să-mi creeze o stare de nostalgie. Însă mai mult decît atît, eu am înțeles că starea de frumos există mai degrabă în simplitate. Marea ar putea fi un exemplu. Vin si eu cu steluta, he...aseara ar fi fost prima, mi-au luat-o altii inainte.

Michel, ai dreptate, albastru e o culoare cam rece daca nu chiar inghetata. D\'aia si beau ginul cu doua cuburi, chiar trei. Stii, cind \"se intimpla\" inseamna cu nu prea participi, nu iei parte. Si atunci ramane vinul, nu? Sau altceva. Onorat de lectura si comentariu.

VeVe, mie mi-a placut cel mai mult finalul. Parca vad patul cu bagheta in mina. De fapt tot textul este bine realizat, imaginile sint puternice si adevarate.

In general fac alergie cind vad melanjul asta imagine-text. Textul este insa prea bun si citindu-l am realizat ca si poza sta bine acolo unde e.

Eu ce sa mai spun? Poezia asta reflecta o stare ma bucur ca am transmis-o si altora. Alina, ai punctat bine, ca si Monica si Ioana este teama de departare, de instrainare asemanatoare cu teama de moarte.
Zareh, tie iti datorez si o mica explicatie, sau mai bine zis iti spun un mic secret. Initial textul asta era uniform, cu greu m-am hotarit sa-l rup pe ici pe colo. Mersi de comentariu.

mi-a luminat ziua poezia ta in ciuda unor mici scapari cum ar fi: \"cercuri luminoase - gânduri mătăsoase\", \"tentaculele suple\", \"plecarea siderală\"...cam fortat dupa parerea mea. In ansamblu insa ai reusit sa scrii un text bun cu personalitate si umor.