Liviu Nanu

De acord cu Alina, prea multe flori în strofa a doua. Cred că poți modifica cu puțină imaginație.
Cu prietenie,
Anton

Uneori rima te poate încurca. De dragul ei poți rata un text. Te mai citesc, sper să ai mai multă răbdare în elaborarea unei poezii. În definitiv aici e un atelier mai mare, toți dăm rateuri, modificăm, renunțăm uneori. Nu căuta rima facilă, e poate cel mai mare dușman al unui poet.

Sper să nu te descurajeze cele două comentarii. Am impresia că te-ai grăbit puțin. Scriitorul trebuie să aibă în primul rând oase tari. Și răbdare. Te mai citesc.

Am remarcat:
\"ciugulesc fiecare picătură de rouă
căzută noaptea..\"
\"un pește-mi traversează sufletul
ca într-o mare întinsă\"
Cu alte cuvinte mi-a plăcut, deși discursul (anti)poetic putea fi mai scurt.

Interesantă viziune. Ai potențial. Și imaginație.

Interesantă și adevărată definiția lui Nietzsche, uite că n-o știam. Ca și marea, cred că femeia este imprevizibilă. Am auzit, ba chiar am avut nefericita ocazie să văd oameni înecați la câțiva metri de țărm, cu apa până la genunchi, deci având sentimentul siguranței. Cam așa e și cu femeia. Nu e om. Iar poezia nu e și ea tot de gen feminin? Iar ironia și mai ales autoironia aș zice că sunt definitorii pentru ce scriu, în general. Poate o salvare, cum zici tu, un colac sau un fir de pai…

În general nu mă dau în vânt după poeziile duioase. Asta însă a reușit să mă capteze, să-mi transmită o stare pe care nu o pot descrie în cuvinte.

Un text reușit. Noroc cu Aleks că mi-a atras atenția puteam să-l ratez, așa cum mi s-a mai întâmplat din păcate și cu altele. O singură întrebare: în strofa a doua, ultimul vers, nu ar fi mers mai bine \"formă...\"?

Ca de obicei stimate domnule Adrian ne răsfățați cu un text valoros. Am trecut acum o lună prin Brașov și m-am gândit la dumneavoastră. Sper să mai ajung în vară și dacă nu aveți nimic împotrivă poate îmi faceți bucuria unei discuții. Deocamdată am un brașovean aici, în orașul meu care vă cunoaște și mai discutăm din când în când. E vorba de Liviu Comșia. Dar astfel de discuții nu-și au locul aici eventual pe mail în măsura în care nu vă deranjează. liviunanu@yahoo.com

Cristina, onorat de trecere și de rezonanță.
Mihaela, melodia la care faci referire cred că este și în repertoriul artistului mai sus amintit :)
liviu, este părerea ta și ți-o respect, deși cred că te înșeli. Și nu ar fi prima oară. Oricum te prinde haina de chițibușar. Ca să nu zic cârcotaș.

Luminița, să știi că ai dreptate. E un fel de aceeași Mărie cu altă pălărie. În plus, se citește și mai greu. Dar eu, orgolios cum sunt, până nu mi-au spus și alții nu m-am convins. Aseară de exemplu, scriitorul Gheorghe Stroe, mi-a spus că prin forma aleasă de mine îl imit vrând-nevrând pe Th. Răpan. Așa că voi proceda la modificarea textului, adică la reașezarea lui. Mulțumesc încă o dată. Ieri a sosit și Atheneum, dar despre asta vom vorbi mai pe larg pe ym.

Sanda, mi-ai făcut o mare bucurie cu volumul, sau mai bine zis placheta. Ce plăcere mai mare poate avea un autor decât să se știe citit? chiar și criticat dacă și unde e cazul.
vere Bogdane, un semn de la matale nu poate decât să mă bucure. Dar cred că nu trebuia să te exagerezi cu steluța aia, deși sunt convins că ai dat-o cu sinceritate.

Am terminat de citit (recitit) cartea lui Costel. Dar nu intenționez să fac o recenzie, o vor face alții mai bine, sunt sigur. Nu pot decât să vă mărturisesc sincer că am râs cât pentru un an, mi-am încărcat bateriile cum s-ar zice. Despre lansare? O sală plină, neîncăpătoare. Cei care au luat cuvântul probabil că nu citiseră, de cele mai multe ori au fost pe alături, explicabil de altfel. Bineînțeles că noi, poeziștii vom fi subiectivi, cartea lui Costel/DoDu s-a „copt” sub ochii noștri, ne privește direct. În foarte puține cuvinte am încercat să explic fenomenul, dar cui? Noi, cei aproape jumătate din public ȘTIAM, eram într-un fel „complici” de suflet ai autorului, ne regăseam în povestirile lui pline de haz și învățăminte. Nu știu cum va fi ea receptată de către cititorii care nu au tangență cu internetul, mai precis cu fenomenul poezie.ro, am dat-o spre lectură unor confrați și aștept reacții. Mie însă îmi va încălzi spiritul în zilele sau nopțile în care voi fi bântuit de nostalgii și/sau eventuale depresii. Cartea lui Costel are calități terapeutice, râsul vindecă și îngrașă (dacă mai iau două kilograme, tu vei fi de vină Costele). Intenționam să-mi intitulez următoarea carte ceva cu „terapia…”. După ce am citit cartea lui Costel, am renunțat.
Pan a reușit în cîteva inspirate cuvinte să-l „descifreze” pe DoDu așa că personal, îi mulțumesc pentru aceste gânduri. Am realizat (pentru a câte oară) că, în ciuda unor orgolii, păreri divergente sau atitudini pseudobelicoase, formăm o comunitate, un club dacă vreți, din ce în ce mai select și serios.

Monica, am o metaxa de pruna...ceva de groaza:)
Eugen, e posibil sa fie si ca tine...multam de apreciere
Geta, Mae, ma bucur ca v-a placut.

Mitica, nu te lasi, hai? buna epigrama:)
Domnu liviu, matale care esti reprezentantul esteticii pe poezie.ro stii ce spui, asa ca-ti multumesc pentru scurta dar plina de invataminte opinie.

Daniel, entuziasmul tău e molipsitor, că uite, și Cosmin, care de obicei strâmbă din nas a ajuns să-mi dea dreptate :)
Pavel, felicitări cu facultatea aia dacă spui c-ai terminat-o, deși vei constata că mare lucru nu îți va folosi în viață, vorba lui Lawrence Ellison:
Lawrence Ellison, presedintele Oracle a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul deoarece a fost dat jos de pe scena.

Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acuma sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic.

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal. Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog. Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe pamant.
Si va trebui sa va impacati cu un salar patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara.

Acuma, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa. Voi sunteti deja pierduti. deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acu\' ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza.....\"
Dorun, onorat de comentariu și apreciere

Getuța mă bucur că ți-a plăcut, chiar eram curios.
Claudiu, Eugen - onorat de aprecieri.
Pavel, parcă stabilisem ceva, sau ai uitat? nu mai fi atât de protocolar, poți să-mi spui pur și simplu stimate maestre :)) sau liviu.

Cetatea cu destinul pitic... Parcă te simt puțin revoltat aici. Dar sună bine ceea ce spui. Cel puțin interesant.

liviu, să cred că ai ajuns la concluzia asta la o lectură ulterioară? waw, mă înfior. Pe bune și fără mișto, de obicei nu se întâmplă așa.
Cu stimă,
Anton

Claudiu, știi că ai dreptate? în sensul că dacă tu vezi anumite imagini la care eu nu mă gândisem, nu poate să fie decât de bine.