Liviu Nanu

Lavinia, am procedat la mici modificări în text. Chiar dacă asta nu prea are importanță. Și cum să mă simt bine cînd îmbătrînesc chiar alături de alții? :)) Bine că nu fac din asta o obsesie.

Prima strofă îmi pare cam stufoasă, cam încărcată. Ai niște metafore acolo care ar trebui puse în evidență mai bine. Mă refer la primul vers și la ultimele 3.
În rest e bine, mi-a plăcut textul, parcă te complici puțin în ultima strofă, parcă încerci să explici ceva fără însă să fii prea convingătoare.

Poem bun însă finalul mai slăbuț (rima stele-vopsele nu ajută textul la fel și repetiția \"cearcănele\"). Cred că poți umbla puțin și la formă în sensul că poate ar fi bine să rupi niște versuri.

Daniela, sper că nu te aștepți să răspund la întrebare. Nu de alta dar sînt cel puțin două variante acceptabile DA și NU. În funcție de starea de moment. Onorat de trecere.
Lavinia - iote că n-o nimeriși. Nu știu cum ai ajuns tu la ideea îmbătrînirii sau a scurgerii timpului, deși recunosc, subiectul pare a fi atins doar tangențial. Gîndește-te la primăvară, la dorința apărută ca din senin de de a-ți mărturisi sentimentele, grijile etc. și constați că vorbești de unul singur, că nimeni nu are timp să te asculte. Atunci le scrii și le arăți tuturor, însă nimeni nu știe sau n-are chef să citească. Mi-a făcut plăcere prezența ta aici.
Recunosc, e un text puțin mai ciudat, poate că nu mă caracterizează, dar nici eu nu mai sînt cel de acum un an, îmbătrînesc (asta ca să-ți fac pe plac) cum bine ziseși.

Dănuț, cum poți crede că nu țin cont de părerea cititorilor? Și te asigur că nu ai greșit. Despre un text asupra căruia ai îndoieli de natură estetică nu poți spune că poate te-ai înșelat. Îți place sau nu. Cred că am înțeles ce ai vrut să spui și îți rămîn îndatorat pentru opinie. Și am nevoie de astfel de comentarii sincere, nu de puține ori ele m-au ajutat în creație.
Cu respectuase mulțumiri,
Anton
Vladimir - onorat de trecere și luminiță. Ai sesizat miezul problemei. Nu pentru că începutul sau finalul ar fi mai puțin importante.

Lucian, există o oarecare stare conflictuală (țintuire-zbor, virginal-orgasm multiplu, dulce-amar, singurătate-ambivalență) dar nu neapărat la nivel ideatic, mai mult prin imagini. Și poate am exagerat spunînd \"conflictuală\", mai degrabă contrast aș numi-o. Dar văd că ai sesizat și singur, iar mie nu prea îmi place să mă explic.
Andu, ce e prea mult, că nu prea am înțeles? Abuzurile, senzorialul, conceptualul sau comentariul? :) Onorat de trecere.

Dănuț, se pare că m-ai receptat ca pe un autor ironic sau autoironic și nu ai greșit. Cred însă că printre versurile mele se strecoară de multe ori și altceva, nu știu cum s-o denumesc, oricum nu tristețe sau melancolie. Aici Adrian a intuit bine, poate că uneori exagerez, regret că metaforele mele au fost prea palide pentru gustul tău de data aceasta.
Virgil, ai dreptate, e ceva palid, astenic cum îi spui tu. Dar asta am și urmărit, să induc măcar o stare, dacă nu chiar o emoție. Pe de altă parte observ cu nedisimulată plăcere că, în funcție de gusturi, de starea de moment sau de cine știe ce alte pricini, cel puțin o strofă a poeziei a plăcut cuiva. Pentru mine asta e suficient, spunea cineva mai sus că fiecare ascunde o poveste.
Marinela, onorat de trecere și comentariu. Mă mir că nu ai înțeles metafora aia cu plopii, eu așa mi-i imaginez cîteodată, ca pe niște torțe, poate și datorită coroanei specifice. De fapt aș putea să-mi imaginez orice, doar e poezie, nu? Nu trebuie să fie și real.

Dana, ce pastel interesant ai sugerat. Pictoriță, deh...Ai intuit bine, scrierea poveștilor pe hîrtii verzi, albe, albastre și aruncarea lor în cer sau țintuitul pe uși poate fi un destin.
Onorat de trecere.

Îmi pare că începe mai timid apoi, în strofa a 3-a dai dovada talentului tău și a inspirației (\"eu îmi treceam la pas degetele pe fruntea ta
ca pe un Champs Elysées al poemelor
nescrise\"). Și strofa a 4-a e bună, finalul însă (deși închide un cerc cu \"zilele-acelea\") mi se pare prea domol.

Domnu\' Joe, onorat de comentariu, dar cred că exagerezi puțin. Eu m-am străduit să iasă bine, deh...care cum devine după facultăți (și pricepere), vorba unui personaj.
Adrian - mulțam de încurajare, știi bine că țin mult la părerea ta. În legătură cu ce m-ai rugat îți voi da un semn cît de curînd.

Interesant text. Cred că îi mai trebuie cîteva legături între idei și ar putea ieși o proză de toată frumusețea, sau măcar un eseu. Totuși mai ai o greșeală pe care te rog să o repari (\"descafa\")

în poezia asta nu cîntă doar cucu\'. Chiar are miros de primăvară. Îmi aduce aminte de una dintre \"metamorfozele\" mele, cred că nr. 5.
Mi-a plăcut, jucăușă și fragedă ca urzica de martie.

Carmen - E de bine. Sau poate nu.
Loredana - poezia în general nici nu trebuie înțeleasă. Important să creeze o stare.
Dana - în poezie se poate orice. Uite, faptul că te-ai gîndit la versurile alea înseamnă că și-au produs efectul, au produs un declic undeva.
Monica - în poezia \"Cîntec șoptit\" a lui Zaharia Stancu corect este \"măguri\". Nu are importanță, nu voiam să te corectez, dar mi-am adus aminte de o antologie apărută acum vreo doi ani \"Trandafir pe zăpadă\" în care dintr-o regretabilă eroare \"măguri\" a fost schimbat cu \"măgari\". Hazlie situație, nu?

Te rog să-ți corectezi textul (\"ochilu\"). Mulțumesc.

Da, si eu consider strofa cu pricina (alaturi de ultimele doua) determinanta pentru intelegerea textului. Ma bucur ca ai citit-o in cheia corecta. Iar daca a avut efect asupra ta asa cum spui, inseamna ca textul si-a atins scopul. Onorat de vizita si parere.

Atrag atenția asupra acestui text și felicit autorul pentru inițiativă.

Interesant. Sînt însă cîteva rime facile care trag în jos textul (soare-spinare-visare-uitare-și iar visare, iubire-trăire, lumină-senină). Chestia asta diluează mesajul care rămîne undeva sus, în nori prea sus pentru a-l mai atinge noi, cititorii cu privirea. Spre final parcă se mai luminează ceva.

Ultima strofă mi se pare cea mai reușită. În prima strofă aș renunța la \"și\".

Virgil, dacă nu e folosit ca figură de stil, gerunziul, mai ales cînd se abuzează de el nu dă prea bine. Acum, nu știu dacă ai modificat sau nu și ce anume, dar mi se pare fără cusur așa cum este. La bună (re)citire!

Ar fi trebuit sa raspund fiecaruia in parte. Imi cer scuze ca nu pot s-o fac, cel putin acum, nu ma simt in stare, (cauze obiective). Ma bucur ca fiecare dintre dumneavoastra a gasit macar un vers cu care sa rezoneze. Foarte bine a intuit Claudiu si Bogdan, poezia (textul, ma rog) a fost scrisa intr-un moment mai putin fast a existentei mele.