Liviu Nanu

Andule, dar poate e doar imaginație, la asta nu te-ai gîndit? Și ai dreptate, camere cam puține, ar putea fi doar o pensiune de o margaretă.

Ioan, Răzvan - Observ că ați făcut o adevărată radiografie a textului meu, eforturile voastre mă onorează. Știți cum se spune: criticul de cele mai multe ori vede mai bine decât autorul :) Sper că nu ați acoperit tot spectrul, poate vine un cititor nou și vrea să descopere altceva.
Cu prietenie,
Liviu

Am fost printre primii cititori ai acestui eseu (dacă nu chiar primul) și l-am salvat pe hard să-l pot citi în liniște. Ce pot să spun? Foarte bine scris, și așa cum spunea și Dorun, bun de editorial la o gazetă culturală.
Mi-a făcut o reală plăcere să te citesc.

Ioane, asa cum ai remarcat, in momentele cele mai intime ale vietii, uneori intervine ceva care da peste cap tot misterul. Si nu ma gindesc doar la o anumita activitate in pat. Onorat de trecere.
Florin, am reusit sa citesc poemul. Mi-a placut, dar asa cum ai constatat si tu, textul meu nu are legatura cu el.

Vladimir, Florin - onorat de trecere și apreciere. Am procedat la mici modificări în prima strofă.

Dan, știi că și mie îmi place camera aia? Da\' nu-ți spun de ce.
Florin, m-ai făcut curios, mă duc să caut Dimov. Poate știi și cum se numește poezia?

Tema colii albe e veche, unii ar spune chiar răsuflată. Tu însă ai adu-o bine din condei și chiar dacă demarezi timid, ca un personal, poezia ta prinde un suflu liric pe măsură ce se citește. Am spus \"se\" pentru că textul se citește singur, curge ușor ca o poveste și se oprește (ușor poticnit, în penultimul vers) tot ca un tren. Și totuși e POEZIE nu mijloc de transport în comun. Poate în versul cu minotaurii ar merge mai bine inversat, \"și sfincși\" nu prea sună. Pe scurt, mi-a plăcut.

Text excelent. Cred însă că forma poemului, arhitectura lui, ar putea fi îmbunătățită.

Eugen, am reținut ideea. Data viitoare pun și baia. Încă mai cred că am simțul umorului ca să suport micile \"pișcături\" epigramistice. Doar mai cochetez și eu din cînd în cînd cu genul ăsta deloc facil.
Simona, așa e...sînt 4 secvențe, aparent fără legătură între ele. Am vrut să surprind diferite aspecte ale trăirii noastre, un fel de tablouri să zicem, acte...și iubirea, așa cum ai observat, are locul ei aici. Chiar central aș zice. Onorat de trecere.

Cred că ai citit-o într-o cheie greșită. Nu e vorba de vîrstă aici. Poate ultimul vers te lămurește. Oricum, frumos catren, sînt onorat că mă bagi în seamă.

În ansamblu o poezie reușită. Cel puțin în prima jumătate a discursului. Apoi, de la \"să dobândești...\" mesajul se diluează, glonțul (fie el și de 22) și laptopul parcă nu reușesc să mai susțină efortul liric. Cred că e vorba de arhitectura textului, de așezarea în pagină. O simplă părere.

Imi pare un poem inchegat si simplu. Frumos si simplu. Am remarcat partea a doua, de la \"gandurile mele...\". Cred ca strofa respectiva ar fi putut sta si singura intr-un mic poem, are multa forta si metafora.

Citind poezia mi-am adus aminte de niste versuri personale mai vechi, \"marina\". Imi place atmosfera asta pe care ai surprins-o cu talent mai ales in primele 5 versuri. Pe urma parca se rupe ceva...pendula...steaua polara...parca nu-si au locul in peisaj. Oricum, mi-a placut.

Pina la jumatatea textului totul e ok. Pe urma am avut senzatia de ruptura, citeva propozitii izolate fara legatura. Poate asta ai urmarit, insa efectul estetic cred ca este minor.
Am remarcat: \"Lângă trup e un țărm pe care eșuăm repetat.
tu,
atât de întins cum ești pe cale să devii
eu,
femeia care mă scrie ,
în piept cu bărbatul depărtărilor.\"

Mai putin penultimul vers care mi se pare din punct de vedere tehnic mai slab, poezia ta (mai degraba mic poem in proza) mi-a placut. Iar daca ar fi sa exemplific as opta tot pentru versurile pe care Maria le-a citat

Cu mici(foarte mici) modificari in forma, poezia poate fi una foarte buna, in genul clasic, fireste. Eu o consider reusita> Unde cred eu ca mai poti umbla: \"Să nu mă mai...\", \"să nu mă...\" (versul 1, strofa 2), \"nebunii ori mari ambiții\", \"Și mă mai...\" versul 2, strofa 3. Am remarcat insa citeva rime frumoase si cred ca ai condei.

Incerc si eu sa intervin. E un text care se invecineaza cu poezia (parerea mea, vorba unui clasic in viata) dar inca nu mi se pare inchegat. Discursul liric sufera, asa cum sufera si partenerul, saracul care ar pupa pina a doua zi dar nu indrazneste din cauza de timiditate, probabil. Acum, eu incerc sa-l inteleg, ma pun in pielea lui, nici eu nu as fi prea hotarit sa sarut o fiinta cu pielea solzoasa sau o tigaie de teflon, as avea firesc, unele retineri. Pina aici destul de bine, parerea mea poate fi ignorata. Dar sa spui ca hormonii joaca fotbal si mai fac si \"zzduf!, zduf!\" in ruptul capului nu pot accepta. Toata lumea e de acord (si cele mai recente studii au demonstrat) ca hormonii nu joaca defel fotbal, poate doar aia degenerati genetic, manelistii. Hormonii joaca tenis, baschet si in general practica sporturi nobile alaturi de prietenele lor, enzimele. Si cum spuneam mai devreme nu fac \"zzduf!, zduf!\" nici sa-i tai cu drujba. Fac \"pleosc\", \"fleosc\", \"bleah\"...Si mai fac intr-un fel dar nu-mi mai amintesc eu acum. :)

Am citit-o cu placere. Mi-a placut in special imaginea iezilor cu gituri lungi si maiestre.

Cristi - Uite că Baconsky n-am ajuns inca sa citesc. Fug repede sa caut. Mulțam de trecere și semn.
Corina - era normal, tema se pretează la strigăt, la volum. Totuși pe undeva mai sînt și cîteva șoapte spre final. Onorat de trecere.

Cosmin, ai dreptate, poezia se face din cuvinte, iar învelitul în ele este firesc, necesar chiar. Metafora ta din comentariu îmi pare și ea unmic poem în proză.
Eugen, concluzia ta din finalul comentariului este corectă. Nu sîntem doar carne. Iar citatul este bine ales, de aici se pot construi multe, pe mine personal m-a impresionat. Și inspirat, sper.
Onorat de trecere și apreciere.