Liviu Nanu

Foarte interesant. Pe bune, nu așa cum am scris eu în personalele cu același nume. Te rog, corectează \"sau deschis la Ingolstadt...\", ai un typo.

Nu prea am înțeles ultimul vers \"s-au\" sau \"sau\"?

prea mulți \"căci\", și toți adunați în doar două strofe. Nu sună bine, mai ales \"căci crucea\", care mi-a lăsat o zgaibă în ureche.

O dedic prozatorului DoDu, care și el la rîndul lui a făcut o dedicație tuturor poeților. Să fie primită!

Ai început destul de bine în primele două versuri, apoi cred că ori te-ai plictisit, ori n-ai mai fost atent, ultimul vers, cel puțin ar trebui refăcut, nu sună tocmai poetic.
Bun venit pe site și multă inspirație!

sau îngerași/amorași, ca să-i fac pe plac Florinei :)

Se discută aprig pe marginea unui text, dacă există Dumnezeu sau nu există, și eventual ce dacă există, unde ar putea fi... Asta mă duce cu gîndul la filozoful amintit de mine în gîndul 5 (mi-e așa lene să-i scriu numele...), cu papagalul lui imens și roșu în care s-ar putea întrupa eventual Dumnezeu pentru a atrage atenția unora d\'alde Toma... Cred că se gîndea la Ara, perușii sînt prea mici, ei pot eventual să fie niște sfinți.

muza ta, dragă Mitică
e cam slabă-n grămătică
c-altfel ți-ar fi spus aci:
\"uni\" dai și unde \"scri\"

- Ioan Peia a demarat o cronică (cronicuță îi zice el, alintînd-o) zilnică. Sînt curios dacă cei vizați de el și luați în balon au simțul umorului, și dacă va primi replici.
- O inflație de poezii, eseuri și alte texte pe tema Patimilor. Asta îmi aduce aminte de Mircea Ciobanu, el are un volum de versuri intitulat, dacă îmi amintesc bine, chiar așa „Patimile”. Din păcate nu am găsit în biblioteca site-ului decît șase poezii, dintre care vă recomand două:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/84946/index.html și o „elegie” http://www.poezie.ro/index.php/poetry/147170/index.html
mă enervează un lucru: de ce nu se găsesc și ibrice pentru stîngaci? Ar trebui inventate de cineva.
- azi m-am grăbit, am scris mai devreme \"gîndul\". Mi-e teamă că la noapte aș putea fi \"obosit\", și cine știe ce prostii pot să debitez.

Paul, nu știu cine ți-a șoptit \"cameleonic\", dar bănuiesc. Dar mai mi-amintesc și de o perioadă cînd mă sfătuiai să mai schimb forma, să evit autopastișa. Eu cred că dacă ai ceva de spus o poți spune cum vrei, important este să ajungă la cel care citește și - dacă se poate - să-l stimuleze măcar puțin. Sigur, vine Cosmin (numai dacă are timpm, desigur) și spune \"bleah, biografism\" :), dar eu sînt convins că toate poeziile au măcar o urmă de biografism, toate sînt rodul unei experiențe individuale, chiar și imaginare. Onorat de trecere și semn.

Cred că versul \"și îmi cerea în schimb decât un zâmbet\" ar merge mai bine \"și nu-mi cerea în schimb decât un zâmbet\", pentru că există acolo \"decât\".

Eu cred că un poem poate fi frumos fără să fie și complicat. depinde cui te adresezi. Dacă scrii pentru critici (și asta ar fi o eroare) poți îmbîrliga cum vrei cuvintele, cu cît ești mai abscons cu atît devii mai interesant. Dar criticii de multe ori se înșeală, eu țtiu unul care a pariat (în Slast, parcă) pe mulți scriitori și aproape toți au rămas anonimi. Cred că important este să creezi o emoție cititorului mediu (cu ceva lecturi la activ adică).
Și despre poezie acum. \"stolurile NEGRE de ciori\"...dacă spui ciori, imaginea devine automat neagră, nu cred că mai trebuia accentuat. Finalul e bun, dar trebuie reformulat. Da, \"îi dădeam\" nu sună bine. Dar se poate repara ușor.

Bobadile, \"de la_liceu\" nu prea merge din doo motive: a. mai am două versuri mai sus \"de la tutun\" și be. nu-mi place cum sună la_liceu. Tu crezi că nu m-am gîndit? m-am gîndit chiar să schimb liceul cu gimnaziul, dar elevii mai mici sînt mai silitori, nu era cazul, dispărea contradicția. Pînă la urmă nu cred că are așa mare importanță. Onorat de băgare în seamă.
Ionuț, încercăm și noi după puteri...nu pot împăca pe toți. Am scris-o așa, pentru că așa mi-a șoptit muza. Poate că era beată, sau cine știe...molipsită și ea de la optzeciști. Deși eu pun pariu cu Cosmin pe o sticlă de șampanie Jidvei că nu e deloc optzecistă. Onorat de trecere și părere.

Vasile, iaurtul întotdeauna îmi trezește amintiri. Un fel de madeleină...
Camelia, onorat. Dar mijlocul nu-l pot scoate de acolo...

ce să spun...parcă am scris-o special pentru tine...dar cum știm cu toții, moda revine la 30 de ani. Cine știe, poate sînt chiar un deschizător de drum...(sau de conserve). Asta pentru că tot m-ai încadrat undeva, nu te-ai putut abține. Deformație profesională, deh...

Stimate coleg Pasa Gheorghe, se mai întîmplă, nu poți să scrii egal valoric, sau n-am întîlnit eu autorul în stare s-o facă. Tocmai de aceea se fac și selecții. Onorat de vizită.
Domnule Felix Nicolau, ați definit foarte bine poezia mea, dovadă că ați citit-o atent, în cheia corectă. Fapt care mă onorează.
Dane...:) mă gîndeam eu că iaurtul ăla nu te va lăsa în pace pînă nu lași un semn aici. Sînt nenumărate aspecte ale iubirii, dar textul meu se vrea puțin ironic (doar puțin) la poziile-dialog cu iubita/iubitul pe care le citesc în ultima vreme. Și despre care n-aș zice că sînt toate slabe, unele chiar sînt nostime.

Laura, istoria (întotdeauna)se repetă, mașina n-am reușit s-o vînd, experiențe culinare nu mai fac, le prefer pe-astea lirice acum. Și să știi că atuci cînd iubești nimic nu ți se mai pare absurd.
Veronica, am făcut și eu trasee în Apuseni cu rucsacul în spate, a fost o experiență unică. Însă cele mai multe aventuri le-am avut în Rodna și Retezat. Putem povesti, multe, sănătoși să fim...Acum însă îmi propun să țin post, măcar săptămîna asta. Alimentar măcar.
Florina, profit de ocazie și-ți urez La mulți ani! Mi-aduc aminte de discuții, ba chiar am continuat și la întoarcere, de la Iași pînă la Bacău. Ar fi multe de spus, poezia în întregul ei s-a dorit a fi o metaforă.
Carmen, bineînțeles că ne-am despărțit, așa era și normal. Dar asta nu înseamnă că am uitat.
Ramona, o poezie va fi pe placul cititorului atunci cînd va spune \"da, domnule, chiar așa mi s-a întîmplat și mie\". Bine, nu e singura condiție, dar e important să te regăsești în ea.
da, Valeria, ai dreptate. De obicei unul iubești și pentru celălalt.
Tuturor cititoarelor le rămîn îndatorat pentru timpul petrecut alături de mine, aici.

Gelu, onorat de vizită. Da, erau timpuri cînd experimentam mai mult, mai ales pe linie gastronomică. Iaurtul cu murături era un astfel de experiment. Sau cu muștar.

Cosmin, intenția mea este să pun zilnic (sau aproape zilnic) un gînd, inspirat din ultimele (sau cele mai interesante activități de pe site din ziua respectivă). Știu, astăzi este și cenaclul, dar cum nu pot ajunge, sînt convins că vor scrie despre asta alții, și mult mai interesant. Oricum, nu mi-am propus o sinteză a zilei, ci doar să surprind momentele care m-au marcat. Nu aștept comentarii, însă lista este deschisă, oricine poate veni cu o completare, dacă este cazul.

defectele sînt uniforme, răul și obscenitatea la fel de banale. Dar unde oare am mai citit eu asta? că doar nu le-am inventat.
Adrian scrie o scrisoare de adio, vrea s[ plece de pe site. Printre prieteni mă pune și pe mine. Interesant și măgulitor, nu știu să fi vorbit cu el de două-trei ori. Sper să se răzgîndească. nu rezolvă nimic printr-un abandon.
Azi sînt Floriile la creștinii ortodocși. La mulți ani tuturor, cu nume de floare, dar și celorlalți. Adică noi de ce nu ne-am bucura alături de ei?