Cârciuma lui Bicuță

AERUL CLOCOTEA LA JUMĂTATEA LUNII IULIE încât oamenii mergeau pe stradă bezmetici, amețiți de caniculă, căutînd umbra pomilor sau a clădirilor înalte. Asfaltul se muiase și în el erau imprimate șiruri de urme, mai mici sau mai mari, de sandale, dar mai ales de tocuri cui. Unii se refugiaseră pe terase, alții, așa cum era, de pildă Săndel, se grăbeau spre casă cărând o sacoșă. Un om normal la scufiță nu-și putea închipui cum o dugheană din tablă scorojită, așa cum era cârciuma lui Bicuță, ar putea adăposti clienți serioși. Iată că se putea. Săndel intră înfierbântat pe ușa deschisă, aproape aruncă sacoșa de plastic și se trânti pe un scaun. Ceilalți, adică Profesorul, Poetul și Mișu electricianu, îl priveau indiferenți. - Auziși că se dă bere moca, zise Bicuță, altfel nu veneai, nu-i așa? - Păi, da, mi-a dat mesaj domnu Profesor. Sper că mai este valabilă oferta. - Doar primele două beri, preciză Bicuță. - Să nu fie din alea răsuflate sau ieșite din garanție. Că nu vreau să mor la masă ca ăla de luna trecută, la cîrciuma aia de lângă liceu. - Stai domnule liniștit, noi avem marfă în termen, proaspătă, o poți da și la bolnavi. Ce cârciumă e aia de lângă liceu, că n-am auzit de ea până acum. - A, e o bombă, nu ca a ta. Are și o mică terasă pe trotuar, cu o singură masă. E doar pentru drojdieri. Îi zice ”la două lumânări” că a dat colțu unul la masa aia și i-au aprins creștinii două lumânări care au stat aprinse pe masă vreo săptămână. - Săndele, ce luași din piață? întrebă Profesorul. Că mi se pare că îți curge ceva din sacoșă. - Aoleu, cred că sunt prăjiturile pentru nevastă-mea. Am luat roșii, castraveți, mărar și două ”pantere negre” de la cofetărie. - Ce prăjituri mai sunt și alea, că n-am auzit de ele până acum, zise Poetul. - Negrese domnule, dar le-a rebotezat după pantera aia fugită de la bulgari. Se vând foarte bine de când le-a rebrenduit. Stai să verific. Bicuță, mi le pui și mie la frigider cât mai stau pe aici? Știu, îți dau un leu pentru curent. - Apropont de cârciumi, interveni Poetul, am o cunoștință care este pesedist cu carnet și a fost și consilier. Și-a transformat casa în cârciumă. Într-o zi, s-a trezit că-i scrisese unul cu vopsea pe perete „CIUMA ROȘIE” și era foarte supărat, abia își zugrăvise fațada. Atunci mi-a venit o idee cum să repare lozinca, și el a aplicat-o cu succes, așa că a devenit firma restaurantului. Mă rog, cârciumii. - Adică? Ce idee ți-a mai venit? Întrebă Săndel. - I-am spus să pună un câr înainte. - Ce câr domnule, ce era cioară? - Înainte de CIUMA și scrie CÂR și astfel devenea CÂRCIUMA ROȘIE. Și-a salvat afacerea. - Și unde este cârciuma asta? că n-am auzit de ea, întrebă Bicuță - Mai la margine, în Cotorga. - Dar voi știați că au apărut bidoane de plastic smart? întrebă Mișu Electricianu. - Sanchi, deși nu mă mai miră nimic. Cum sunt alea? Au cipuri? întrebă Săndel. - Sunt mai scumpe cu un leu, nu au cipuri, dar au atașate un cleștișor. - La ce trebuie cleștișor? întrebă Bicuță. Să-ți tai unghiile? - Nu, să tai dopul ăla de plastic care enervează pe toți. Și e reciclabil.