marină

Hm..hai ca o sa zica lumea ca am ceva cu tine, de-ti comentez toate poeziile. Ti-ai gasit sa pui poezia cu marile chiar langa a mea. Acum cui o sa-i citeasca lumea poeziile? Bineinteles ca tie. Oricum, imi aminteste de zilele de la mare, pe plaja de la Neptun, e atat de frumos acolo.

Poate ne intalnim o data in valurile marii,
si poate nici n-o sa ne recunoastem, decat dupa parfumul poeziei noastre. Poate tu vei mirosi mai tare,
a abanos si lemn tare de santal,
poate o sa ne iubim si mai mult,
pana cand pasarile nu vor mai avea loc
de cerul nostru.
Atunci vom afla secretul marii,
minciuna iubirii, moartea, suferinta
si toate pustiul adevar.

Concluzie: Imi place la mare.

Imi pare rau. Vroiam sa-ti fac o bucurie, dar iata ca un vers nu a iesit cum trebuie, si \"poate pustiul adevar\".
Asa mi-a venit, sper ca nu am facut rau. Hai nu te supara pe mine, uneori iti vine sa scrii in cele mai nepotrivite locuri. Salutari sotiei tale.

Eu stau la mare. In fiecare anotimp marea isi dezvaluie o alta fata. Le stiu pe toate. Sunt un om al marii. Tu despre ce mare vorbesti?

draga anton, vad ca \"te-ai razbunat\" cu citeva poezii deodata...Le-am citit pe toate, sper ca toti sa o faca, sa nu sara vreuna (chiar si pe cea care apare de doua ori :-)), fiindca ar fi tare pacat! Sunt toate foarte frumoase. Iar marina asta mie mi-a placut cel mai mult dintre marinele de pina acum.

Mi-a placut. Ba nu, imi place:) E fain si ma trimite un pic la Saint-John Perse si gindurile zboara spre curcubeu ...:)

Place tot serialul... te zaresc si nu prea, ca o ceata \"antona\":)