făcutul cu ochiul

mi-era teama sa vin,
dar tot e ora tarzie din noapte si ochiul care vede tot este pe jumatate adormit:)
ma refer la ochiul celui care face cu ochiul...
asa ca indraznesc sa vin calcand pe varfuri, ma apropii pentru a ademenii cainele acesta incovrigat pe presul vecinei, cu domnisoara mihaela nu am nici o sansa stiu, ea si-a daruit toate lacrimile verzi, anticipat, indraznesc deci sa spun desi mi-e teama putin:
astazi toata ziua cineva mi-a dat din coada,
mie si teama sa mai trag cu ochiul:)
va citesc!
Anana

Unul din punctele slabe este prezenta la scurta distanta a clipitului linga facutul cu ochiul pe care de altfel il repeti si in strofa a treia. La talentul tau cred ca puteai gasi ceva mai expresiv. Genul asta de poezie urbana nu ma impresioneaza asa cum uneori o fac textele tale mai subtile si cu tenta persiflanta. Lacrima verde face nota contrastanta cu restul poemei. Este parerea mea si mi-o exprim, poti tine cont sau nu, la latitudinea ta. Numai bine.

ba impresia mea despre lacrima verde este următoarea: ea poate fi o lacrima coclită, adică toată arama a fost purificată înainte de a i se da restul lui Liviu, și de aceea:P
Frumos, dar câinelui cred că nu îi place mirosul de pește, nu?:D
\"mi-e și teamă să mai cumpăr votcă\" azi, pentru că potaia a mârâit la mine și de la câine, ajung toți să mârâie, cum până la sfârșit au făcut cu ochiul...
Lasă poete, noi să fim sănătoși:)

Doamna Nuta, aveti dreptate, semne sint peste tot, dar nu stiu daca e chiar indicat sa ne conducem viata dupa ele. Onorat de vizita.
Domnule Ionut, sint convins ca exista mai multe puncte slabe in poezia mea, asa cum bine ati sesizat. Altfel intra in ciclul \"cele mai geniale poezii\". Regret ca nu ati gasit si puncte care sa va impresioneze, probabil ca se adreseaza cititorilor \"urbani\" asa cum ati subliniat in comentariul dumneavoastra. Onorat de vizita, am sa tin cont de sfaturi pe viitor.

Livia, pe tine nu te-am uitat, drăguță, dar din cauză de conectare îți răspund abia acum. Sînt convins că ai citit textul în cheia corectă, deși la o privire sumară lacrima și moneda de aramă nu au nimic comun. Putem împrumuta și noi din comportamentul altor ființe (chiar și obiecte dacă ai suficientă imaginație pentru asta) așa că nu e exclus să auzi numai mîrîituri sau alte bizarerii, la un moment dat în jurul tău. Să devenim asemănători unei conserve de pește, chiar. Onorat de vizită.

Un text nonconformist, placut, care m-a impresionat prin naturaletea si cursivitatea lui; O mana de atuuri in spatele careia se ascunde un jucator cu multa experienta si nu numai.
Cu drag, si multumesc pentru lectura ce mi-a oferit realism si bucuria citirii.

Andrei, eu folosesc de obicei două mijloace pentru a-mi scrie poeziile, unii le-ar spune rețete, eu prefer să nu le socotesc astfel. Prima, folosind metafore, și aici caut (uneori chiar reușesc) să nu le aglomerez, chiar și una e suficientă uneori. A doua, nu folosesc metafore, textul în sine devine metaforă. Cam asta am încercat în textul ăsta, și dacă pe tine, un cititor exigent și atent te-a impresionat, înseamnă că am făcut un lucru dacă nu deosebit, măcar bun. Onorat de vizită.