Liviu Ioan Copos

...orașul acesta(pe care, se pare că-l cunoștiși tu!)- trist, lacom, devorator, împopoțonat uneori ca o cocotă, trăind în agonia timpului doar pentru lumina albă a lui mâine, are întodeauna ceva fermecător și unic, poate clădirile secession,poate vitraliul acela unicat de sub pasaj, poate tabloul rotund a lui Boticelli de la muzeul cu magnolii, sau poate... \"trupul fin de pandolin\"- al Anastasiilor, atât de efemer totuși!
William Stafford(un poet american)descoperea parcă printr-un vers universul de care-ți vorbesc; \"We must find something forgotten by everyone alive\"...

La bună citire!

\"nervura\" poate părea banală și mă bucur că ai remarcat-o! Ea nu a fost pusă deloc întâmplător acolo, e o tușă de culoare și normalitate cotidiană într-o dimineață tristă și cenușie.
Mulțumesc de trecere!

Poate o vibrație de început de an, ca o dorință de cosmică, împletire și continuitate. \"8\"-ul acesta(din coada lui 2008), dacă-l privești din alt unghi, este dacă vrei și un infinit imediat și palpabil,mai ales pentru capricornul din mine(capricornilor li s-a prezis un an bun -2008!)- Să dea Dumnezeu!
Același lucru ți-l doresc și ție...
UN AN LUMINOS!

E un text mai vechi, regăsit acum, poate că ai dreptate...mă mai găndesc.

...este și ăsta un pas înainte, sunt analizat,disecat,criti-
cat, neînțeles! Este oK, mai ales că intru destul de rar pe site și pe ...comentarii.
Sorine, ai perfectă dreptate...textul a fost scris în IC-ul București - Oradea,(via Brașov-unde am fost într-o delegație)și acum realizez că puteam să evit acel mult \"des-
criptiv\" de care-mi spui. Poate și neastâmpăratul Aldo(un puști întâlnit în compartiment, de vreo trei ani, care venea de la \"Dansez pentru tine\", a avut o oarecare influență, pentru că curios din fire, mă întrerupea deseori pentru a-mi arăta mașinuțele și ultima lui achiziție- un pistol chinezesc cu luminițe roșii.
Oricum, ai dreptate, voi încerca să mai schimb câte ceva.
Mulțumesc.

Leonard,Leonard!... dacă cu observațiile lui Sorin am fost perfect deacord, cu \"nepotriveala\" amintită de tine e cu totul altceva, Chiron- legendarul centaur născut nemuritor,
și care, rănit de lancea otrăvită a lui Heracles și-a cerut moartea, a fost prefăcut în cele din urmă, de către Zeus într-o constelație. Interesant este faptul că deabia prin anii\'70 este descoperit asteroidul cu același nume, care este un asteroid mai deosebit( așa cum și \"centaurul Chiron\", era, spre deosebire de ceilalți centauri; bun, talentat, sensibil, îngăduitor...) prin faptul că timpul său de trecere prin constelațiile zodiacale este inconstant, modificându-și se pare deseori viteza, chiar dacă, în final, își respectă cu fidelitate, cei 51 de ani de peregrinare prin cele 12 zodii.
S-a întâmplat să aflu tocmai acum , în delegație la Brașov ( dacă vrei-Corona- vezi și titlul, sau Kronstad), că la nașterea-mi, Chiron, a trecut prin constelația mea zodiacală, așa cum eu, având trei ore la dispoziție, m-am plimbat pe vechile străzi ale orașului admirându-i arhitectura, vizitând \"Biserica Neagră\", vechea clădire din centrul orașului, unde au poposit trei împărați
habsburgi și am băut chiar și o bere într-un \"han\" cu alură medievală.
De aici ideea și goticul, care nu mai trebuie explicat, poate doar ...bețiile!
Cu stimă.

Ca un ecou...\"așa goală nemeritată\"...\"tristețe sigură până în miezul pietrelor\", sau, cum zicea Sylvia Plath; \"Sunt locuită toată de un strigăt/În fiecare noapte zvâcnește din aripi/Căutând,cu căngile ei,ceva să iubească.\"
\"Nu cred(nici eu!)în păcate mai mult decăt în moarte\".
Mi-a plăcut!

Am mai scris un \"comm\", dar se pare că n-a intrat!?...
Observația ta este justă. Inițial, aș fi dorit să subliniez cu \"bold\", ceea ce doream să scot în evidență, dar sunt un prost operator. Am vrut doar să aduc un modest omagiu memoriei marelui artist la comemorarea celor 50 de ani de la trecerea acestuia în neființă și consider că poemele de tip haiku se îmbină armonios cu celebrele lucrări brâncușiene.
Am modificat,
mulțumesc.

Poemul pare un \"clip\" viu colorat, șagrinat \"cu mii de li\" care-ți stârnește imaginația, în lungul drum spre \"casa din nori\". Totul pare extrem de autentic, plasticitatea imaginilor este remarcabilă, iar cele trei reușite haiku-uri se integrează plăcut și sensibil în acest tot unitar.
Mi-a plăcut!

Da! toamna mea e în roșu... frunzele roșii, asfințitul, vinul roșu scurs prin \"fisuri\"de trup și\"saloon\",abatorul\"fluturilor mei de umbre și lumini\",rotundul Tai chi,precum un \"pântec\" de echilibru...chiar și floarea roșie de pe mormăntul tatălui!
Cu drag,
Cliv.

...mulțumesc de trecere și apreciere.
Cu salutări prietenești,
Cliv.

\"M\"-ul din sângele tău, rămâne... e scris acolo \"cu literă mare\", pe linia vieții, în jurul muntelui lui Venus, în semicercul de sub degetul mijlociu și cel inelar al mâinii stângi(degetele lui Saturn și Apollo)și reflectă încărcătura ta de senzualitate...\"în gând folosesc mâna stângă\"!
De ce oare, în toate breviarele și tratatele de chiromanție destinul \"se citește\" în palma stângă?
\"Nemuritorul Gyuri\", ar fi știut să ne răspundă dezarmant de simplu la această întrebare, întinzându-și palma stângă pentru \"ortul\" mult dorit.

Cu prietenie,
Cliv.

...m-am \"împleticit\" și eu în șotronul tău colorat cu suflete de copii și am pictat grăbit, o bulină mare și roșie ca suletul tău curat...că vine ploaia!
Cu drag,
Cliv.

Cristina!
\" Lumea prin care-am hoinărit eram, și ce-am văzut/ Am auzit
sau am simțit, din mine izbucnea;/Și-acolo mă aflai pe mine însumi, mai straniu, mai adevărat.\"

Sunt versurile lui Wallace Stevens, poet american, mort pe la mijlocul secolului trecut.
Cu drag,
Cliv.

Iulia!
Bucuros să te regăsesc în pagina mea.
Acum,cu CD-urile e foarte simplu, dar imaginează-ți că muzica aceasta nu era difuzată pe posturile de radio românești, exista un singur post de televiziune cu emisiuni de două ore pentru \"stupid people\", iar vinilurile de genul acesta treceau greu peste graniță. Multe nopți albe am făcut ascultând pe unde scurte topul de la radio Luxemburg, sau celebrul \"Metronom\" de la \"Europa liberă\". De aici, le înregistram cu bruiajele inerente pe un modest casetofon Sharp. A doua zi, împreună cu amicul meu Virgil- fericitul posesor al unui \"mag\" cu benzi, făceam \"topul cartierului\", selectând cele mai bune piese. În serile de vară, \"gașca\" noastră de băieți și fete se aduna pe o bancă, într-un loc mai retras ascultînd încântați ultimele achiziții și dînd note pentru top. De aici, dezbateri aprinse și controverse palpitante...dar nu asta era important, eram și noi în lumea \"bună\", pulsam odată cu ea! Ascultam muzica adevărată.
Eram dincolo de \"Zid\"!

Iartă-mi prea lunga dizertație! E poate puțină nostalgie aici, care, acum mă gândesc...s-ar putea să te fi plictisit.
Îmi cer scuze.

Cristina!
Iubeam nespus Pink Floyd ca și Dire Straits, de altfel, muzica lor era reală, era bucurie, iubire, suferință, era ceva palpabil de dincolo de \"zidul\" efemer, dar la fel de adevărată, precum un sentiment rănit al adolescenței.
Mă bucur să găsesc în tine aceeași vibrație.

Te aștept cu drag,
Cliv.

...\"șarpele ideal își scuipă coada cu scârbă\"...
Uroboros...\"simbolizează un ciclu de evoluție închis asupra sieși.Acest simbol cuprinde totodată ideile de mișcare, de continuitate, de autofecundare și în consecință, de veșnică întoarcere.\"...\"în anumite reprezentări, ar fi pe jumătate negru și pe jumătate alb. Ar semnifica astfel unirea a două principii opuse, fie cerul și pământul, fie binele și răul, fie ziua și noaptea, fie Yang-ul și Yin-ul chinezesc și toate valorile vehiculate de aceste contrarii.\"
Am citat doar, din \"Dicționar de simboluri\"- Jean Chevalier și Alain Gheerbrant.
Cam același lucru, dar cu inflexiuni franceze, ar fi \"Un-le-Tout\"- dragonul sau șarpele care-și mușcă coada, un simbol gnostic al unității materiei și a evoluției sale, pe care eu îl consider sinonimul Uroborusului.
Am fost incitat de titlu (și nu numai!), iar interesanta abordare din poem (...\"încă de la Set\"), nu face decât să-mi sporească curiozitatea; \"voi trece prin tine șirul e lung sunt abia pe la mijloc\".

Andreea!
Am dorit să scriu o poezie \"în culori alternative\",care să-l oblige pe cititor să se deplaseze în timp și spațiu, tema centrală fiind totuși sesizabilă.
Recitind, am realizat că suprafețele colorate sunt uneori prea stridente și tușele prea lungi, așa cum ochiul tău sensibil a sesizat aproape corect.

Cristina!
Ca de atâtea ori \"tăișul tău de sprijin\" și simțirea \"nopților curate\", sub aură \"boreală\" de icoană, m-a pătruns.

Îți mulțumesc!
Cu drag,
Cliv.

\"Mă pregătesc de moartea ta iubito
De câte ori te duci din trupul meu\"...

versuri admirabile, de viziune profund purtătoare de sens, pentru cei care vor să pătrundă dincolo de visele cu ochii deschiși, a \"cadavrelor rafinate\".

Cu stimă,

Dane!
Chiar nu știam , că \"efectele\" mele haiku, care au stângăciile lor și unele dintre ele nu respectă condițiile clasice ale unui haiku(de-aceea le-am și botezat așa!)...au și \"impresionat\".
Ele au fost realizate într-o peroioadă de căutări și \"cristalizare\", a unui stil propriu. De altfel, un hunedorean de-al tău - Mihai Evu, scria niște haikuuri, (mai bine zis tristihuri),pline de farmec, acum vreo 20-25 de ani, sau regretatul poet Dinu Regman(pe care eu îl iubesc atât de mult!)are vreo două poeme intitulate \"haiku\", care sunt absolut inedite, ca să nu mai vorbim de Nichita Stănescu. Nu sunt și nu am pretenția că sunt un expert în materie, de aceea mă bucură dialogul constructiv și orice schimb de idei pe tema poeziei, dacă e făcut cu inteligență, pasiune și bun simț.

Cu stimă,
Cliv.
P.S. Ai uitat, totuși să precizezi, care sunt cele două haikuuri(\"efecte\"...), din care ai realizat tanrenka.
În rest, numai de bine și succes!

Domnule Corneliu Traian Atanasiu, ceea ce ai făcut dumneata este nu numai \" o colecție\" de apreciat și un efort care ar trebui premiat, sau cel puțin...\"înstelat\", e după părerea mea \"un început\".

Felicitări!