Poezie
gambit
colectia mea de timbre
1 min lectură·
Mediu
dacă vrei
am să-ți arăt colecția mea de timbre
i-am spus bărbatului din oglindă
care mă privea mustrător
ca un frate geamăn uitat
avea cămașa mea de ploi
din solzi alunecoși de crap regal
si un strop din destinul meu
la marginea oaselor
fulgere stravezii
infigeau ace de ghiata
dezvaluindu-ma
eram tot eu
din partida mea cu capablanca
rasucit prin gambitul damei
ca un tais de sprijin
pana la inima
uneori...
în nopțile cu tatuaj
din lună coborau cai sălbatici
aducându-mi bănuți de argint găuriți
și covrigi de sete
împletiți in ecou
prin coamele lor purpurii
pe atunci...
eram doar un centurion
din cohors I aelia dacorum
și luptam lângă stonehenge
pentru femeile cu pubis arămiu
ieșite parcă din gările lui delvaux
alteori...
inainte ca steaua canopus
sa-mi fi atins somnul
eram strămoșul tatălui meu triumfător
străbătând ceturi metalice
prin fiorduri boreale
si totusi!...
daca vrei
am sa-ti arat colectia mea de timbre!
033729
0
Poezie este construită prea lung, și spre final se diluzează. Are balast, este prea explicită.
Are versuri clișeice, și nu surpind cititorul cu ceva nou. Este o poezie care ar putea fi scrisă mult mai natural, pentru că ideea este bună.
Primele două strofe sunt mai bunicele.
Eu aș renunța la construcțiile de genul:
\"nopțile cu icoane\", \"mirarea dimineților adultere\" etc. în special evită construcția strofei a 4-a. Renunță la prețiozități. Nu mi-a plăcut pentru că este o poezie \"fake\".
Toate cele bune!