umbre și lumini

Interesantă descriere a timpului petrecut în tine și în ea. M-ai făcut să-mi fie dor de Pink Floyd și de vremurile bune când orice iluzie, oricât de mică putea deveni reală.

mai trec,
cu drag,
Cristina

Cristina!
Iubeam nespus Pink Floyd ca și Dire Straits, de altfel, muzica lor era reală, era bucurie, iubire, suferință, era ceva palpabil de dincolo de \"zidul\" efemer, dar la fel de adevărată, precum un sentiment rănit al adolescenței.
Mă bucur să găsesc în tine aceeași vibrație.

Te aștept cu drag,
Cliv.

N-am mai prins vinilurile, dar suna tare bine si de pe cd pink floyd:). Un poem cuminte si usor de dupa-amiaza calda de vara. Mi-a parut bine de citire, a venit cam tarzior.
Ps. typo la \"neîntrerupt\"

Citind răspunsul tău mi-am amintit iar de \"vremurile\" bune, de parcă ar fi trecut secole de atunci și nu doar câțiva anișori scurși repede și efemer. Și apoi era o melodie de la buddha bar... wish you were here... frumoasă foc.

mai trec,
cu drag,
Cristina

Iulia!
Bucuros să te regăsesc în pagina mea.
Acum,cu CD-urile e foarte simplu, dar imaginează-ți că muzica aceasta nu era difuzată pe posturile de radio românești, exista un singur post de televiziune cu emisiuni de două ore pentru \"stupid people\", iar vinilurile de genul acesta treceau greu peste graniță. Multe nopți albe am făcut ascultând pe unde scurte topul de la radio Luxemburg, sau celebrul \"Metronom\" de la \"Europa liberă\". De aici, le înregistram cu bruiajele inerente pe un modest casetofon Sharp. A doua zi, împreună cu amicul meu Virgil- fericitul posesor al unui \"mag\" cu benzi, făceam \"topul cartierului\", selectând cele mai bune piese. În serile de vară, \"gașca\" noastră de băieți și fete se aduna pe o bancă, într-un loc mai retras ascultînd încântați ultimele achiziții și dînd note pentru top. De aici, dezbateri aprinse și controverse palpitante...dar nu asta era important, eram și noi în lumea \"bună\", pulsam odată cu ea! Ascultam muzica adevărată.
Eram dincolo de \"Zid\"!

Iartă-mi prea lunga dizertație! E poate puțină nostalgie aici, care, acum mă gândesc...s-ar putea să te fi plictisit.
Îmi cer scuze.

Cristina!
\" Lumea prin care-am hoinărit eram, și ce-am văzut/ Am auzit
sau am simțit, din mine izbucnea;/Și-acolo mă aflai pe mine însumi, mai straniu, mai adevărat.\"

Sunt versurile lui Wallace Stevens, poet american, mort pe la mijlocul secolului trecut.
Cu drag,
Cliv.