sangue de coladera

câteodată îmi doresc o întoarcere la femeia de portocală mă aștepta discret într-o neglijență studiată tandră și ispititoare simțeam din prag mirosul acela de fruct spintecat îmbiindu-mi carnea spre un dor cutezat trupul ei începea deja să se risipească în setea nopții printre scafe de hiacint și potire cu sangria uneori mă privea din oglinzi alteori părul ei împletea necunoscutul gravându-mi în palme nervurile toamnei - \"trebuie să înveți iubito cum să simți dorul labirintului în singurătate\" îi spuneam plecând plecand... era un pariu necesar cu trupul meu migrator cu gândurile mele neîmpărțite nu făcea parte din destinul meu doar din îndoielile mele întortocheate în acest oraș ca un contract eram din nou mai bătrîni cu o iubire și ea știa că memoria din pătratul ramei încă mai bate precum un cord risipit în petale.