Poezie
Matricea leneșă?
nu știam a iubi
1 min lectură·
Mediu
matricea leneșă
nu știam a iubi
disperarea sintetică
intrată-n cuvânt
nu știam ...
nu știam să-mi sărut cuvintele
până la sânge
să-i rănesc sensul ploii
neastâmpăratul albastru
îmi îmbrăca halucinantele fulguiri
...să-i dau uimire
să nu moară-n cuvânt
ca-ntr-un zid de secunde pătate
de cunoaștere
nu știam să mă nasc
în albastru
mestecat de oglinzi xeroxate-n imagini
mascate de pământ răsuflat
din naștere nu știu lumina din om
speriată
de cuvintele înțepenite-n cuibul cu ingeri
infertil
nu știu să invat ochiul să vadă
nervi șiroind prin cuvinte
să-mi semene nopțile(albe)
printre brazdele inimii
îndesată cu matricea transparentă
a unui el-ev
picurat către .. o altă zi...
022
0
În poemul tău, am găsit câteva imagini foarte reușite, din care remarc îndeosebi versurile:
nu stiam sa-mi sarut cuvintele
până la sânge
La recitire și la re-vedere, duminică, 29 februarie, ora 17, în Clubul Bursei, pentru un nou cenaclu! Te așteptăm și ne e dor de tine!