liviu dascalu

\"van\" are si sensul de \"iluzoriu\". Un oras mai van, adica: mai iluzoriu, ceea ce e o abstracta reconstituire a unei atmosfere: Iasul, intr-o seara de iarna, cand ploua, cu toate ca era iarna (ianuarie).
Pacat ca a trebuit sa-ti raspund atat de tarziu, poate ca aveai si alte nelamuriri.

Comentariul tau este binevenit, fiindca imi dai ocazia unor judecati cu caracter general.
Categoriile tale estetice tin mai degraba de o psihologie foarte sumara a receptarii, transformata in ideologie: anume, valoarea unei opere nu e de gasit pe un cer platonician, sunt de acord, ci in reactia concreta a cititorilor; ceea ce adaogi tu este o mentalitate comerciala. Poezia, literatura,spui tu,e o marfa, cine e suficient de abil in a-i face propaganda e cel mai mare scriitor.
Cum se face o buna reclama, cum se vinde o \"imagine\": cu multa convingere. Avem un exemplu elocvent in Bogdan Geana, scriitor ce afiseaza o incredere in sine fara fisuri; intamplator, el chiar isi vinde marfa, indiferent de calitate.
Intrebarea mea, una retorica: este oare increderea in sine, in valoarea propriilor productii, un criteriu al valorii?
Mai am o obiectie: ma citezi trunchiat. Comentariul meu cuprinde si o explicitare a poemului care arata ca poate avea o anumita valoare doar daca inlaturam asociatia cea mai comoda, cu simbolul uzat al \"oglindei\". Faptul ca imi redai partial comentariul, in scopuri pur propagandistice, imi usureaza sarcina. Mentalitatea pe care o promovezi nu are nimic de a face cu literatura, in esenta ei. Exista o diferenta intre \"minciuna\" literara si minciuna propriu-zisa.
In ultimul rand, comiti o impertinenta, cand ma sfatuiesti sa ma las de scris. Eu nu mi-am permis niciodata un astfel de sfat. In limbajul tau: daca nu imi place marfa, nu o cumpar. Chiar si atunci cand critic foarte negativ, prin simplul fapt ca initiez un dialog, astept de la celalalt o replica, o continuare. Cel mai bun exemplu este Michel, un poet foarte bun, pe care il \"desfiintam\" acum vreo 7 luni, iar acum ii comentez elogios poemele. Nu simt nici urma de contradictie in atitudinea mea; dimpotriva, consecventa in a purta un dialog.

cu mustata fiind
pare-un fel de Endymion
dar ca-i fata stiind
zic: e-n zilele de ...ciclon

iubitul nostru geana bogdan
e uneori,de vrea, ridicol:
a fost si el, ca noi, discipol
al lui Eliade si Cioran

mai nou, da la toti sfaturi:
comprese calde sau reci.
dar cand ma trec sudori reci
prefer sa iau doar hapuri

celor care au dat cu capul de ...nivelul de intelegere:

geana le zice la fel
celor cu cate-un cucui:
ati dat cu capu\' de nivel
noroc ca nu era si-un cui

de la domnul geana, decat o stea
mai bine te astepti la o caftea;
sta scris clar, pe bicepsul lui tare:
PERICOL DE ELECTROCUTARE

Nu cred ca ne-am inteles: nu ai supralicitat nimic aici, asta iti si spuneam, ca poezia ta nu exploreaza ... stii tu ce, nu inventeaza in domeniul esteticii raului. Esti departe de kakofilie, pasiunea pentru uratenie, de dezlantuirile catartice, sau catare, care ar vedea lumea impartita in Urat si Frumos, Rau si Bine. E o armonizare a urateniei, in poezia asta, care imi place.
Ma amuza jocul de cuvinte pe care il practici (cu \"dascalul\"). Dar imi aduc aminte ca am ras si data trecuta cand l-ai facut, si ca l-a mai facut si Geana, si ca am ras si atunci, si ca ar fi cazul sa ma stapanesc, de acum incolo.

Povestea e bine scrisa, copilului care iti scrie acum i-a placut. Dar nu vreau ca printesa sa sforaie, si nu-mi placu nici polonicul din care ursuletul voia sa-si faca un coif.
In rest, sper sa o publici si sa gasesti mici cititori pentru ea. Sper ca nu se ingramadesc toti la jocurile pe calculator.

In poezia lui Dorun, trupul este cel strain sufletului, la mine dimpotriva, de unde \"camasile de forta\".
Mie imi place si versul \"(ce) zambeste fara sa stiu\", vers \"chemat\" de necesitatea rimei, dar care adauga semnificatie, oricat de putina, poemului.

\"Sunt o rana urata/ in inima vie a unui/ mort frumos.\" e un vers remarcabil. Fara a explora rana cangrenata a urateniei, in cautarea unor excitante lirice nemaiauzite, poezia ta e atinsa de morbul Uratului, consistenta, in aparenta ei simplitate.
A treia strofa mi se pare neizbutita, totusi. Un \"tren\" care e \"sange\" care e \"mortul frumos\", mi se pare o suita de figuri stilistice ratate.

Remarc stranietatea versurilor, care singura, cand e autentica, si nu cu sclipiri de artificii ieftine, poate da valoare unui text.
Intaresc cele spuse de ioanid, si epigramistii pot scrie in spiritul poeziei lirice. Si, indraznesc sa sper, si poetii lirici pot comite epigrame bune, ocazional.

Imi place continuarea Victoriei. Geta Adam, ca simplu cititor, consider ca ai perfecta dreptate, textul e slabut. A patra strofa e ratata complet, rimele sunt prea cautate, uneori nereusite, poezia inainteaza sacadat, fara muzicalitate. Tudor, acum, ca ai spus, si mie mi se pare ca poezia are o tusa bacoviana.
Nu-i nimic, mai incerc. Intentionam sa nu mai postez nimic, dupa \"poeme foarte vechi\", fiindca nu mai am nimic de spus. Desi ar mai fi de investigat tocmai acest nimic.

1. Ce ar insemna sa definesti poezia? A defini inseamna a pune niste limes, hotare, ar fi un gest reductiv. Or, eu am spus doar ca poezia consta din \"explorarea unor posibilitati\", incarnarea ideilor, ceea ce foarte vag si indeterminat. Nu poti face poezie doar din enunturi generale, nu poti ramane in cadrul redus, limitat, de-finit al celor deja spuse, vazute samd. Deci, nu definesc, nu limitez poezia, nu ofer un pat al lui Procust.
2. Cam asta spui si tu: \"Sa numesti inseamna sa ucizi\", ceea ce e valabil, dar numai in poezie. A numi serveste si in explorarile teritoriilor virgine, unde e nevoie de ordine. Acolo, ordinea, numirea inseamna viata, nu moarte. Si cu asta apar dreptul la existenta al criticii.
3.\"Numai fericitii nu se gandesc la fericire\". E starea celui suficient siesi, cel care traieste plenitudinea. Stare care nu admite teama de \"moartea prematura a intentiilor\". Cand faci poezie din enunturi generale ajungi la contradictii. Daca erau doua metafore incongruente, as fi putut sa inteleg. Nu mi se pare ca e cazul.
4. Nu e adevarat, azi mai mult decat altadata, ca totul a fost deja spus. Pe vremuri constiinta intertextualitatii era chiar mai acuta decat in prezent. Autorii poemelor homerice se simteau atat de dominati de spiritul timpului incat a-si lasa amprenta pe text li se parea o dovada de orgoliu vulgar. Vergiliu, Dante aveau o constiinta acuta a datoriei fata de predecesori.
Daca tu crezi, intr-adevar, ca totul a fost spus deja, ar trebui ori sa nu mai scrii nimic, ori sa emiti texte fara semnatura. Spui: \"Simt ca tot ce fac are rost si ca nu sunt singur in ceea ce simt\".
5. Singura mea nemultumire este realizarea tehnica a poemului tau. \"Ideile\" generatoare puteau fi acestea, puteau fi altele, nu conteaza, in sine, ele nu au valoare artistica. Oricum au o validitate limitata, in functie de contextul in care le folosesti; nu sunt imune la critica.
Sunt mereu dispus sa admit ca partenerul de discutie are dreptate. Astept eventuala ta replica.

Ca sa nu se oftice Mitica, voi publica si parerea unei poete:

l-am citit si eu pe Kant
mi s-a parut prea pedant;
acum sa nu mi te mai justifici:
vrei sau nu, din nou, sa ma critici?

A propos de Critica ratiunii pure & practice. Raspunsul filosoafei e:

l-am citit de zor pe Kant
l-am gasit usor... picant
cat despre un amic, Mitica,
atat: nu e bun... la critica

Naivitate trucata: \"(apoi s-a inventat cerul, mai stii?)\". \"trasam cercuri in jurul lumii\"; mai avem oare acces la simbolismul circularitatii? Nu cred, aici ni se povesteste despre o emotie la care nu avem acces, si se recurge la argumentele cele mai indemana: simbolul cercului. Ei bine, nu ma convinge.
\"obiceiul ciudat/ de a descrie lucruri fara nume\" e o simpla reflectie etnografica: limbile evolueaza in sensul simplificarii lor, descriptiile sunt inlocuite de nume. Iarasi, se recurge la semne aflate la indemana. De ce nu intri in acele descriptii? De ce nu incerci sa dai viata unor \"nume\" obosite?
\"ne temeam de moatea prematura a intentiilor\". Dar, daca era un fel de paradis, cum se poate sa te temi in acest fel? Calcularea sanselor pe viitor are legatura cu gandirea despre fericire, de fapt e cam acelasi lucru. Bine, poezia isi poate permite contradictii. De fapt, nu contradictii, oximoroane. Aici e o contradictie si atat.
\"totul parea atat de simplu\". Poezia nu se face din enunturi generale, ci din explorarea unor posibilitati, incarnarea unor \"idei\".

o gaita trecea in zbor
se prevestea un sfarsit funest
dar ganganiile din decor
filmatu-le-a, doar, pe sest.

Prea construita, prea lizibila.

Mangaiere cu manusi de plastic. Autoarea incearca o varianta de poezie noua, care sa fie compatibila cu miscarile sufletesti ale martienilor, despre care se presupune ca sunt 70% plastic si restul apa. Succes garantat.