liviu dascalu

Atacului lui Whynightmare nu este unul cavaleresc, este evident; asta e o evidenta, proza scandaloasa despre dascalul prafuit si betiv care \"canta\" (de ce canta? cum poate sa cante?) la \"cinzeaca\", ca sa nu mai amintesc de neputinta propriei jugulare (iarasi o imagine bizara: cavalerul tau are dificultati retorice, nu e bun de pamfletist), si nu valoarea poemului tau. Valoarea unei poezii NU POATE FI O EVIDENTA.
Sincer, m-am saturat de atacuri huliganice din partea a tot felul de vanitosi de pe site, care nu stiu ce este critica literara, si care profita de intuneric (nu le vad fetele de carne, ci doar cele de umbra) ca sa infinga un cui otravit in mana cu care scriu. Fata in fata cu mine ar fi dintr-o data niste animale sociale cat se poate de placute, sunt convins.
Pe tine te voi comenta in continuare, fiindca mi-e simpatica sinceritatea cu care recunosti ca propriile poeme ti se par foarte bune. Toti credem asta, chiar si eu, dar iti trebuie o mare doza de vanitate feminina, placuta vanitate, de aceasta data, ca sa o si spui.

Cum vedeam eu haiku-ul tau:
cern nisip
in palme
plaja pustie

Asa cum il inteleg eu, i-ar fi placut si lui Dan Mitrut; am pierdut pariul cu cele o mie de haiku-uri, va trebui sa ma pun pe treaba (macar sa adun cateva pentru biblioteca virtuala).
Asadar: in primele doua versuri e vorba de un joc. Faptul ca e pur gratuit, fara spectatori - plaja e pustie - reda esenta oricarui joc; in general, ele sunt transformate intr-un spectacol, care e cu totul altceva. Fara plaja pustie, imaginea ar fi fost banala.
Si in afara de asta, haiku-ul care iese e foarte epurat, fiind din putine cuvinte. E o sugestie in plus a ideii de modestie, candoare, poate.
Asadar, prima versiune o prefer, fara cuvantul superfluu, \"ganduri\". Gandurile nu sunt o prezenta, ci sunt mediul prezentei. Cred ca m-am exprimat mai clar decat prima oara.
Cu Dan Mitrut sunt intru totul de acord, insa eu gasesc un alt limbaj pentru aceeasi intuitie.

in strada frigului, orasul frigului
fetita aprinse chibriturile
pana se facu o vara de-o clipa

Noi cu totii am vazut vara aceea, si iti multumim frumos, fetita cu chibrituri.

Poezie rostita in ultrasunete. Se intelege ca nu e pentru un om simplu ca mine. Nu tu esti de vina, nici Oriana, e de vina mama Natura ca nu ne-a facut pe toti din aceeasi plamada. Unii tac, sufera si plang fiindca nu pot sa inteleaga. Am plans atat de mult, in sinea mea, ca gandirea imi e mocirloasa, vorba unui cunoscut poet.

Daca esti asa dastept, fa, dom\'le, comentariu tehnic. Nu te uita ca estem prosti si nu intelegem, incearca, incercarea moarte n\'are.
Pana cand ma prind ce-i cu artele vizuale, mai incearca tu in cele verbale.

Nu mor carabusii cand vor fluturii!

\"O, tempora\" (Ioan Dan)
Completare: \"O, mores!\". Ce moravuri, dom\'le! Cu totii suntem calificati sa dam laude, dar la critica devii, dintr-o data dascalu\' betiv de provincie si fara patalama. Ce halima, domnule draga! Te pui cu Cauchemarul din New York. Ce mai zgirie nori, ce mai zgarie neuroni
ce mai cantare la cinzeaca, ce mai cantare la batista
Ce te iei dom\'le, de cinzeaca mea? Nu ti-s de ajuns alcoholurile fine de prin alte parti? Sau e mai buna horinca mea de Maramu\'? Hai sa-ncingem hora fratiei, pe pamantu\' Romaniei, o horica, o horinca, p..hic..ana n-o mai ramanea nimica. Uratule! Ti-am vazut poza. Arati naspa, da\' rau de tot. Asa, sa afle tata lumea cine ma injura. Huo!

Dintre seniori, si nu numai, Nexus este un model al elegantei, in critica. Poeziile lui imi plac si atunci cand nu sunt reusite, ceea ce spune mult despre siguranta unui condei (sau a unei claviaturi).
La multi ani!

Poezia curge prea prozaic pentru a suporta diminutive si pretiozitati. Nu e suficienta duiosie, a la Petre Stoica, spre a le face suportabile, si nici suficient onirism, a la Dimov, spre a nu simti materialitatea destul de grea a cuvintelor si asocierilor, care ar fi cerut o maniera mai sobra, mai \"cinica\". \"Strigat inalt si oranj\" contine germenele unui foarte mare poet, care nu s-a dezvoltat. Contine forta imagistica, \"cinismul\", impactul care lipsesc poemului acesta.

Imi place mai mult decat \"strainul\". Esti foarte aproape sa creezi, in miniatura, o lume pe dos, o ordine bizara. Lirismul acestui poem sta chiar in aerul natural cu care povestesti lucruri neverosimile. Desi nu ai reusit, chiar, sa dai efectul de real, \"personajele\" fiind oarecum fantomatice. Poate ca intuitia de la care ai pornit ar fi fost mai potrivita pentru o proza.

Ceri prea mult de la imaginatia cititorului prin aceste versuri. Chiar si poemele oniriste bune cer mult, desi au ceva de oferit care rascumpara efortul.
\"spirale lungi afrodite ma adulmeca\": o abstractie combinata cu o carne mitologica fara sange.
\"viseaza-mi un vis/ mic/ si rotund / ca o pasare\", lirism usor tautologic; de ce o pasare rotunda?
\"canta-mi un fluture\", de ce nu \"canta-mi un carabus? e o insecta potrivita unui imaginar baroc, pe cand fluturelui i s-a cam dus polenul de pe aripi, de la atatea atingeri.

Primul haiku: de ce la marginea padurii si nu altundeva? Imaginea copilului nu ofera o motivatie.
Al doilea haiku imi place, imi aduce aminte de bonomia unui Issa.
Al treilea e prea didactic. Chiar asa, didactic.
Al patrulea e prea lizibil. Fara scanteie. Nu spune nimic nou despre o despartire.
Nu e nevoie sa intelegi ce scrii, chiar daca e vorba de haiku. Lasa cuvintele sa-si faca de cap (ca sa fiu si eu in ton cu O. Bufnila).Un haiku nu trebuie sa ilustreze o idee, dar stii asta.
Oricum, pentru acel haiku, te felicit.

Iti sugerez o modificare:
elimina \"gandurile\" din primul haiku. Se intelege de la sine ca omul care cerne nisipul isi gandeste miscarea. Gandirea este imanenta viziunii cernutului. Materializand, sau concretizand gandirea, gandurile, nu oferi nimic pe plan imagistic, si nimic pe plan conceptual (e o tautologie: gandesc cernutul pe gandire). Nu stiu daca m-am facut inteles.
Schimbat, este un haiku pe placul lui Dan Mitrut. Pariez pe o mie de haiku-uri ca va fi asa.
In al doilea haiku nu se intampla nimic, din pacate.

Remarc vivacitatea imaginatiei tale. Inca nu se incheaga, nu ofera o experienta semnificativa, pare un poem de relaxare al unui mare poet suprarealist. Ma astept sa iti dai drumul, desi esti de multa vreme pe site, in curand. Ai nevoie de mai mult curaj. Chiar si cu riscul de a te rataci, lasa cuvintele sa faca totul. Ai (auto)ironie, deci n-o sa te pierzi prea tare.

Dodu, iti faceam un compliment. De fapt, fie in ipostaza de cititor perfect, fie in cea de cititor imperfect, comentariile tale sunt foarte pe gustul meu. Cand n-o sa fiu de acord cu tine, iti voi spune.

Pane Bogdan, in comentariile mele am atentat la texte, cam tot timpul, si la o singura persoana, pe acelasi motiv: nu imi plac. Cred ca e o tactica proasta sa lasi uscaturile sa copleseasca padurea. Un text prost e bun de aruncat la cos. Autorul criticat poate sa incerce sa invete bunele maniere. La recidiva, promit represalii. Ma mir, Bogdane, ca iti sar in ochi doar unele atacuri la persoana, de pe site, si ca dai in orbul gainilor cand e vorba de adevaratii delincventi. Ma rog, stii tu mai bine. Se vede dupa galoane. Seful are intotdeauna dreptate.

Sunt de acord cu DoDu, poezia e foarte proasta, nici nu prea am ce critica la ea.
Dar imi aduc aminte ca te-ai autodefinit, nu cu mult timp in urma, drept \"cititor perfect\". Eu, care sunt un critic rau si de multe ori fonfai la texte proaste fara rost, sunt constient ca sunt un cititor imperfect, si uneori revin asupra unor opinii. Chiar ma gandeam, o data, ca decat sa trebuiasca sa imi fac mea culpa pentru datul in bara, mai bine as folosi arma ironiei, si as scrie epigrame. Din pacate, nu am talent nici pentru epigrame. Ca sa revin la oile noastre, cred ca e cazul sa schimbi eticheta de pe produs. Bine ai venit in randul cititorilor imperfecti, Costele draga!
Cat despre treaba cu ciornele, daca te-ai referit si la mine, e musai sa imi spui direct, ca sa mai aflu o parere.

adulmecandu-se reciproc
jeepul cu dacia
s-au pupat bot in bot
pe data cu o lancia

langa jeep, nu v-am spus
se-oprise-o dacie veche
al meu, ca lovit de streche
nu se mai dadea dus

Sunt intrutotul de acord cu cele spuse de tine. Imi dau seama, cu aceasta ocazie, ca nu poti vorbi o limba careia nu-i construiesti, mai intai, o gramatica. Eu il folosesc pe Whitman, dar nu i-am facut loc in cadrul stilului, limbajului meu, nimic nu-l anunta, iar prezenta lui e vizibila doar mie. Whitman isi poate permite sa fie prea retoric, intrucat ofera mai multe chei spre depasirea acestui impas, eu ii preiau doar cateva masti.
Poate ca ar trebui sa incerc mai putine lucruri. Mi-e greu sa armonizez suprarealismul unor poeme de-ale mele cu stilul direct al altora, stilul de notatie fulguranta al poemelor scurte cu elanul retoric al altora, prezenta, in fine, obsesiva, a unui \"eu liric\", a unei subiectivitati dispusa sa incerce oricate masti, cu tentatia omniprezenta de a rezolva totul printr-o formula cat se poate de concisa, avand avantajul concentrarii.
Multumesc pentru comentariu. Ma bucura revenirea ta, de luciditatea unui asemenea comentator am mereu nevoie.

Ce-i in gusa, si-n capusa! Noaptea trecuta fu doar Bregovic. Dimineata imi amintii tot de Bregovic. Acum, cica, tot Bregovic.
Oroarea mea nu e doar de kalofilie, ci si de kakofilie.
Finalul care ti-a placut e doar ultimul vers, sau toata partea cu omul-fermoar?
Pot sa o iau si in directia inversa: din nou la haiku. Ce zici? Mi-ar placea sa am un jeep liric, pe undeva.

Azi e altfel.