liviu dascalu

Discursiva, dar lipsita de darurile oralitatii, care ar rascumpara acest defect. O relatare care are mare succes la cei nicicand plictisiti de sublimitati vetuste. E dreptul lor sa guste un asemenea gen de lirism. Eu fac parte din categoria \"detractorilor\".

Poezie foarte slaba. Spui undeva ca ai prefera o pagina din Romania Mare unui anume text. Eu zic asa: fa o pauza, nu mai scrie un timp, arde-ti toate productiile, apuca-te de citit lucruri mai serioase decat tabloidele gen R.M., si sa te vad, sa zicem, peste vreo cinci ani, cu alt gen de texte.

Mi-a placut, nu asa tare ca alte fabule de-ale tale. Vreau doar sa-ti semnalez ca ai \"public\".
Mereu ma mir ce dar de a improviza ai.

\"Ce ai scupat tu, in comentariu\"
\"Ai postat, sub ghilimele, deci incorect, texte care nu au nimic comun cu ritmul poeziei. Prima data am crezut ca ai facut asta din ipocrizie\" etc.
\"Ai un handicap evident, pe langa lipsa de memorie, in a tine ritmul unui vers.\"
\"folosesti incorect, la trecut, verbul \'a fi\'\"
sunt doar cateva citate; e suficient pentru un verdict. Acestui autor i-ar trebui cenzurate si comentariile, intrucat manifesta o desavarsita dezordine interioara, incompatibila cu o exprimare intr-un spatiu public. Nivelul lui firesc este minus 20.
Daca in acest caz nu se intervine, inseamna ca regulile au fost postate de florile marului. Sau ca ar trebui facute remanieri printre cenzori.
Nu ma simt absolut deloc lezat de asemenea comentarii. Dar fac urmatoarea observatie: ocupa, in mod nemeritat, spatiu. Nivelul de ansamblu al site-ului scade, prin asemenea reprezentanti.

E ceva care suna fals, aici. Sub degetele strambe e o vioara, sau mai multe? Coardele, atunci. Suna a haiku, dar nu are efectul de surpriza necesar. E bine ca exersezi. La ultima incercare ai avut o reusita. Contabilizam plusurile, minusurile nu se iau in considerare.

Parodia e foarte reusita. Daca ar fi sa ma iau, insa, dupa Cosmin Ciotlos, aici nu ar fi atat parodie, cat intertextualitate. Adica il preiei atat de bine pe Dinescu, il asmilezi intr-atat, incat textul sare din tiparul parodiei. La concurs nu am identificat, in prima faza, nici un autor. Cred ca pe tine te-as fi recunoscut. E o poezie din cele bune ale tale.

Nu ar fi mai bine agon.com sau agon.net? Fara conotatiile morbide, doar ideea de competitie.

Un text care imi aduce aminte de \"Ziua pestilor-banana\", desi nu ai in comun cu Salinger \"decat\" o anumita nostalgie a inocentei.
E destul de scurta proza asta. Ii lipseste tocmai negativitatea, sau prozaicul. Greutatea din celalalt talger al balantei. Cred ca e unul din textele tale de la inceput, cand te limitai la a circumscrie o stare bine definita, fara sa te lasi purtat de \"duhul scrisului\" unde voia el. Un prozator trebuie sa scrie fara teama despre orice, asumandu-si orice ratacire. Mana invizibila a subiectului ales il va duce la destinatie.
Astept si alte proze.

\"geana noptii\" e o metafora foarte uzata.
\"oblon de liniste\" e o metafora facila.
\"visul\" e si el banal.
In haiku ideal este sa nu produci metafore.
Nu-l asculta pe Horia, ca el nu e la curent cu ce se intampla in haiku. El a ramas la Basho.
Mai incearca. Esti un scriitor de talent, asa ca sunt sigur ca se poate.

Poezie facila, logoree vag poetizanta, cu momente de suspense in care cititorii isi tin respiratia:
\"Vezi ca ai inteles?
nu ceasul este important

este timpul\". Profund, dom\'le, omul vorbeste despre timp. Ce e timpul? Daca ma intrebi, nu stiu, daca ma lasi in pace, pot sa-l folosesc - timpul, sau cuvantul-.
Si nu ceasul e important. Cum preferati? Varianta prozaica, \"ceasul\" \"de firma\", eventual, sau ceasul desteptator; si varianta poetica, \"ceasul\" sau \"clipa\", pusa in balanta cu \"timpul\". Dar nu stim ce e timpul. Doar ca e mai important decat \"clipa\", fiindca asa zice Nexus. Si il credem. Poate fi moralizator, sau metafizic, sau cum vrem. Totul tine de capacitatea de autosugestie.

\"intunericul captiv\" e o expresie surprinzatoare, foarte pregnanta liric.
\"pescarii isi intind navoadele
sa prinda furtuna\" e inutil dramatic intr-un poem despre asteptare, vid existential.
\"plutesc in zbor imaginile unor pescarusi\" - inconsistenta realitatii, e repetata de aceea a eului liric, din ultimul vers.
Imaginea e foarte interesanta; ofera o buna deschidere textului.

Trebuie sa recunosc un lucru: nu am ghicit, de la bun inceput, absolut nici unul din autorii parodiilor. \"27\" credeam ca e de Jupp, \"S-o crezi tu!\" credeam ca e de Nexus, \"XXL\" de Trandafiras, \"Sunt vested, Doamna\" de LOG, \"Sunt tanar, Doamna Daos\", ca toata lumea, de un anumit cenzor (voi reveni asupra subiectului), \"Pielea mea de tigru\" de Costel (inchinata lui Dodu) si... rusine mare, ma gandeam ca una din parodiile in tuse grase, crase si groase trebuie sa ii apartina lui Ioanid (macar pentru faptul ca si-a anuntat intentia de a o face, intr-un text al Radei).
Asa ca surpriza mea este totala.
Ovidiu Bufnila, in sfarsit, realizeaza un punct contra serviciului. Dupa aceasta parodie si dupa proza \"Sex in baie\", consider ca e cazul sa recunosc existenta unui nou \"tigru\" pe site. Ii voi citi cu atentie multele texte pe care le-am ignorat, pana acum.
Exista si surprize negative, dar nu mai insist asupra lor.
Ioanid isi confirma valoarea, pe care i-am recunoscut-o de nenumarate ori. Palaria mea e jos inca din comentariile trecute.
Costel a facut un mic sabotaj. Nu cred ca parodia il reprezinta, ca scriitor, desi nu mi-a oferit posibilitatea de a-l cunoaste ca poet.
Paul Bogdan e victima unei inscenari murdare. Il rog sa primeasca scuzele politiei. Daca doreste, poate sa intenteze proces de calomnie, ii platesc despagubiri sub forma de dedicatii (atunci cand o sa-mi reintru in forma). Cu toate acestea, instinctul critic m-a ferit sa-l nominalizez. Pana si numele de \"Roznec\" este, la limita, o fictiune, si trimite intr-un mod mai putin direct decat parodia insasi la Paul Bogdan. Poezia este o capodopera, in materie de infamie: unii au apreciat-o pentru tonul oarecum vioi, pentru naturalete. Eu nu am facut altceva decat sa-i arat coeficientul de deriziune. Inca o data, imi cer scuze lui Pan.
Calin Catalin Rapciune e o mare surpriza pentru mine. De aici plec direct la textele sale.

Astept parodiile lui Calimero.
O felicit pe Rada pentru organizare: a dovedit flexibilitate si spirit de adaptare la context. Micile disfunctionalitati aparute nu i se pot imputa ei. Calimero imi arata ca imaginea pe care o am despre el - cea a unui intelept - trebuie corectata putin. Inteleptul e Ghiocel. Calimero e un personaj autonom, cu care simt ca am mai multe afinitati (!) .

Concursul a fost bun, daca a dat ocazia unor poezii atat de bune (sunt vreo patru capodopere). Se poate si mai bine. Cei care au dat rateuri au aratat de multe ori ca se pot ridica la un nivel artistic foarte inalt. Critica mea precedenta nu-i vizeaza ca artisti, ci, exclusiv, parodiile.
Sper ca data viitoare o sa dau peste un organizator mai putin scortos ca Rada, care o sa ma lase sa-mi bag nasul si in bucatarie, si o sa ma puna si printre \"invitati\".

Sirena draga, daca ai intentionat sa devii patetica, ti-a reusit. Avalansa de \"...\" conoteaza un patetism din cele mai dubioase.
In al doilea rand, dupa cum ma stii, sunt rece si ne-simtitor, asa ca nu-ti \"plangeam\" de mila, te asigur.
In fine, pune si tu mana pe un dictionar, ca sa afli semnificatia cuvantului \"invectiva\". E psihanalizabila acuzatia ta: de fapt, ce ti-ar fi venit mai firesc pe limba nu sunt acele puncte pline de semnificatie, ci niste invective ca de la mama acasa. Uite ca ti-am sugerat si semnificatia!

O antologie a rateurilor:
1. \"Adio, Doamna\"
\"ma doare-n cot/ De vorbele-ti mieroase si absurde/ Ce le-mprastii in juru-mi peste tot/ Cu insistenta unei babe surde.\"
\"Cu balele-ti curgand in relief\" - voi utiliza o noua categorie \"estetica\" pentru asemenea versuri: cumplitul
\"N-am sa-ti fiu eu morcovul din supa/ Degeaba jinduiesti la al meu os\", combinatie de speculatie trivial-domestica si triviala propriu-zisa (prima functionand ca alibi pentru a doua)
\"de-abia astept/ Sa-ti rup vreo doua coaste, fara mila\" si continuarea, pe care nu o rabda... hartia; din nou, cumplit.
Jupp, aici nu te-am inteles deloc.
2. \"Barbatul zeu\" intra in intregime la categoria \"poezie lenesa\". E poate exagerat spus \"rateu\". Dar, in raport cu scopul de a rivaliza cu Dinescu, ar putea fi considerata astfel.
3. \"Becherul\".
Rima facila rost/prost.
Versul \"roscate, blonde, brune le schimb ca pe izmene\", care e doar trivial, nu umoristic.
\"Becher sunt, Doamna, singur, bogat, frumos, titrat\" - subiectul parodiei e ... Dinescu, nu anunturile matrimoniale
\"sa-mi creasca mult...nivelul, sa fiu mereu barbat/ sa termin catre ziua ce-am inceput pe seara\", de o subtilitate din categoria \"Vacanta mare\"
4. \"E vineri, tanti\".
\"E vineri, Tanti, femeia o stiu dupa miros/ si pariez ca v-a trasnit un damf cumplit de peste\". Cumplit.
\"ciorapii de pereti seara de seara mi-i lipeste\". Sa ne gandim la adezivul secretat de sosetele insesi? Stilul lucrarii e un argument pentru aceasta interpretare.
\"mi-a spus un vierme cum ca am fost candva celebru\" - cautarea cu orice pret a detaliului sordid
\"E vineri, Tanti, de asta ma doare fix in basca\"
Acel \"Cum beau bunicii mei cand le cresc unghii\" e apreciat drept \"incredibil\" de Jupp. Eu m-am transpus in imaginatia tenebroasa a autorului, si am ghicit despre ce e vorba: despre morti, carora, on sait, le mai cresc unghiile, cat sunt calzi (sau si reci, dar ce mai conteaza).
5. \"Noapte buna!\"
Cumplit:
\"te mangaiai tandru pe singurul picior\"
\"si n-am cum, prin proteza-ti, sa-ti feresc sarutul\"
\"cand spre mine iti bubui, melodios, sezutul\"
si altele, imi scutesc cititorii de asemenea orori. Daca ar fi sa se respecte regulamentul, autorului ar trebui sa-i fie retras nivelul (dar legile nu se aplica retroactiv)
6.\"Rugaciune\" - e o poezie de un nivel decent, ca si \"Becherul\", insa contine un rateu:
\"si-mi iarta, doamne, trunchiul nesatul/ de-mperecheri de multe ori bizare\". Dumnezeu sa ne ajute! Draga autorule, caieste-te, cat inca nu e tarziu! Roaga-te sa-ti dea Cel de Sus inspiratie si gand curat la scris.
7. \"Scurta intrebare, astept raspuns urgent\". Intra la categoria obscenului.
Rationamente ipotetico-categorice: \"De m-ai avea o data, vei sti ca doar cu mine/ Te poti urca la ceruri sa-l vezi pe Dumnezeu\"; Anathema sit!
\"Am nasul cat cartoful si piept de-orangutan\" - indicii ca poezia ori e scrisa de un tanar aflat la varsta critica, or e o poezie \"de sertar\", care s-a nimerit sa se \"potriveasca\" temei concursului. Teribilism ieftin, umor de maimute ce se bat pe burta in pauza de vanatoare de purici.
\"Fecioarele dau iama pe strazi cand ma preumblu/ Tragand cu ochi subtire inspre acel...organ\"
8. \"Sunt tanar...\"
Multe parodii proaste par scrise de acelasi ipochimen. Exista diferente cand exista calitate, stil. In bascalie suntem cu totii la fel.
\"Sunt tanar, Doamna, femei am cunoscut destul/ ca sa-nteleg chemarea ce-o simt ades in vintre\". De ce ar trebui sa fim tinuti la curent cu istoria pulsiunilor si frustrarilor unui oarecare goujat de pe lumea asta? Anonimatul presupus de concurs a deschis o posibilitate: sa injuri, sa spui porcarii fara sa trebuiasca sa simti reversul automat al acestui act.
\"caci te doresc cu ardoare, de tine-s nesatul\", pare obscenitatea mazgalita iubitei de un troglodit nutrit de arta filmelor porno.
\"recunosc si-s mandru: sunt gerontofil! / Sunt tanar, Doamna, tanar! Si ma numesc Vir(g)il!\"
9. \"Sunt tanar, Doamna Daos\"
\"Sunt tanar, Doamna Daos, dar nu-s prost\". Dar cine a spus ca esti, draga Roznec?
\"si-n plus, cum se mai spune, acolo eu am sange!\". Sincer, crezi ca intereseaza pe cineva paradoxurile matale?
Si inca un vers grotesc: \"Sunt popa, Doamna Daos, si spatele-mi paros/ l\'arat deopotriva la domni, cat si la doamne\". Un popa dezbracat! Piei, Satana!

Ar mai fi fost cateva poezii, poate, dar nu le-am mai gasit in pagina Radei.

Voi comenta mai intai parodiile pe care le-am votat.
1. \"27\". \"Umor excelent\", intr-adevar, sunt de acord cu tine, Jupp. Exploateaza filonul deschis de primul vers al poeziei originale - \"(...) vinul ma stie pe de rost\", incipit hotarator pentru majoritatea participantilor la concurs. De regula, s-a ajuns la bascalie, pornind de aici, dar \"27\" pastreaza acelasi nivel al umorului elegant de la inceput pana la sfarsit. \"Tragerile la tema\" nu mi se par \"suparatoare\", ci chiar foarte inspirate (de gustibus...). De regula, sunt apropieri foarte mari intre primul si al patrulea vers din fiecare strofa; similaritatile nu par nicidecum un efect al lipsei de imaginatie, o repetitie goala, ci sunt programate de o fantezie foarte precisa, intr-un registru parodic.
2. \"Pielea mea de tigru\". E mai putin o parodie, cat o gluma plina de umor. Dupa parerea mea, o parodie trebuie sa fie o poezie de sine statatoare, sa contina, deci, si lirism. Nu e cazul, aici. Dar compenseaza prin umor. A doua parte din strofa a doua este, si pentru mine, suprinzatoare. La fel ca si \"Sunt tanar, doamna Daos\", este o emanatie a \"vietii\" de pe site; spre deosebire de cealalta, insa, nu contine absolut nici o urma de umor involuntar.
3. \"S-o crezi tu!\". Este o poezie pe care am votat-o ca sa iasa la numaratoare cinci, mai mult, intrucat restul poeziilor mi-au displacut. Are o anumita acuratete stilistica, dar contine un numar de clisee romantice pe care nu le salveaza nici umorul -inexistent- si nici, precum in originalul dinescian- \"sentimentul\", fervoarea, \"sinceritatea\" (construita credibil in poezia model). E o poezie stearsa; nici vorba sa fie o \"poezie excelenta\", draga Jupp.
4. \"XXL\", poemul dedicat Radei. Nu o mai gasesc la pagina de concurs, nu inteleg din ce cauza. Se intampla si la voi? Revenind: la mine a fost prima, in top. Retin impresia de formidabila prospetime. Am fost convins, si eu, ca autoarea e o femeie, fapt ce a constituit o surpriza pentru mine (stilul e de-a dreptul magistral). Eu am fost cel care a votat-o primul, a fost \"descoperirea\" mea (si a fost in pole position doar la mine). Ideea de la care porneste e geniala, e cea mai surprinzatoare poezie. \"Starcul si Hipopotamul\" a fost o alta parodie care schimba radical \"datele problemei\", dar \"realizarea tehnica\" lasa de dorit (daca imi ingaduiti, fac un pariu: autorul ei este un vechi poet elin, cel care a scris despre razboiul broastelor si soarecilor).
5. \"Sunt vested, Doamna\". Era inscrisa in tabloul periodic al parodiilor la Dinescu schimbarea lui \"tanar\" cu \"batran\", si exploatarea acestei posibilitati. Neavand posibilitatea s-o compar cu \"XXL\", mi-e greu sa ma decid daca e sau nu cea mai buna din concurs. Are lirism (e mai buna decat \"27\" din acest motiv), rasul amar ramane in cadrul umorului (poate negru), dar contine o melancolie fara contrafacere; nici urma de poetizare, nici un accent fals (o \"tragere la tema\" fortata) in tot textul. O alta parodie magistrala, asadar (daca ar fi sa pariez, as spune ca e magistrul necunoscut care si-a salvat colegul de la inec, o data).
In episodul urmator: crima si pedeapsa!

Am batut un comentariu, dar mi s-a dus pe apa sambetei. Acum nu am timp, sper sa pot sa trimit un comentariu inainte de \"inchiderea editiei\", fiindca vreau sa fiu foarte dur, si nu doresc sa fiu acuzat ca vanez pe cineva anume.

Acest site tinde sa semene cu o revista. Prima schimbare de care stiu a fost cand s-a renuntat la fereastra care anunta prezenta celor din chat room. Dupa cea de a doua schimbare majora, comentariul tinde sa devina un apendice oarecum inutil al textelor.
In acelasi timp, se pune un accent nou pe textele conceptuale (articole, eseuri, polemici). E foarte bine. Problema este ca nu prea avem eseisti si public pentru eseuri, pe acest site (o dovedeste faptul ca un eseu submediocru precum \"Despre Noesis\" a fost intampinat cu atatea comentarii laudative). Bineinteles, forma poate sa preceada fondul.

Am doua sugestii: 1.comentariile ar trebui sa poarte si referinta la autor, in lista personala (doresc sa revad anumite comentarii,de demult, dar ar trebui sa fac munca detectivistica pentru a ajunge la ele).
2. Sa existe posibilitatea de a intra de pe un text direct pe alte productii ale unui anumit autor.

Fantastica aglomerare de pretiozitati.
\"vise leucemice\"
\"numaram binar spini vinovati de un alter-ego\"
\"ma dureau apusurile si castanele fierbinti\"
\"imi picurau taceri\"
\"ochii tai crosetau o hemoragie conjugala\"
sunt cele mai izbitoare dintre ele.
Andreea draga, inainte de a fi lovit cu piatra in biata Sirena, pe motiv ca da prea usor stelute, ar fi trebuit sa faci tu insati un efort de auto-analiza; ai fi constatat ca esti cel putin la fel de indulgenta ca Silvia.
E un mister pentru mine cum scriitori mediocri si comentatori atat de slabi detin dreptul de a vota, pe acest site.

Poezia nu este intru totul inteligibila, si nici nu-si propune; nici urma de vreun metaforic iluminat de vreo obscura lumina a misterului, ci de un cotidian enigmatic, care se refuza semnificarii. Cred ca versul ^anii: sunt cifre asemenea semnelor pe raboj^ poate fi interpretat astfel, drept cotidian ce se refuza fie si codificarii minimale, prin cifre.
Pe mine nu m-a amuzat poezia; mi-a starnit niste amintiri despre viitor.
Dar daca ma gandesc bine, as putea sa dau exact interpretarea inversa: trecutul nu e o abstractie, ci o prezenta concreta: nu cifrele il reveleaza, ci concretele urme de pe raboj; trecutul e etern in amintiri, masurat doar de ceasurile lui Dali.
Sunt doua poezii, zic eu.

Ce este reductia fenomenologica? Inseamna, pe scurt, sa faci abstractie de tot ceea ce \"se spune\" ca este. De toate positum-urile - am vorbit mai inainte de ceea ce \"pune\" subiectul -. Pai de ce oare? Fiindca multe zice lumea, si laolalta cu ea, si filosofii, si oamenii de stiinta, si nu mai stii pe cine sa crezi. Daca iei un burete fenomenologic si stergi cu el tot ce e scris de ceilalti pe tabla \"lumii\", ramai cu ... Nu ati ghicit, nu cu tabla goala. Ci cu intuitiile. Pornind de la ceea ce intuim noi cu mintea noastra, vom putea spune ce e cu adevarat si ce nu. Vom face o noua stiinta, Stiinta Fenomenologica, mai adevarata decat tot ce s-a spus. Vom reconstrui societatea pe bazele stiintei fenomenologice. Dar, ca idee, sa ramana atat: ca Toma necredinciosul, Husserl vrea sa \"vada\". Numai dupa aia o sa si creada.
Asa ca noemata nu ma ghideaza cand am de-a face cu lumea. Ci intuitiile pure. Intuitia neviciata de preconceptii de tot soiul. Nimic dictat in avans, asadar. Motto-ul lui Husserl: \"Inapoi la lucrurile insesi\"; \"Zur Sache selbst\". Sa uitam toate teoriile, de la Platon incoace. Sa gandim cu propriile capete.