dar eu mă tem și compar, eu vorbesc despre slăbiciunea mea,
despre ceea ce ar putea avea legătură cu mine,
și niciodată analizînd, niciodată,
e un lux atroce.
un singur vers îi lipsea veșnicului poet
acel în care iubita lui nu știa cum să-i împletească ciorapul
desigur că ea încercase în piață
să cumpere un ghem de culoarea poetului
de la o bătrînă ce
Împărțit la doi
totul pare suficient
și noaptea cade rezonabil peste noi.
cu eleganță te desprinzi
si mîngîi cumva un ficus dar nu e deajuns.
eu n-am fost lîngă tine cînd zîmbeai
dar știu
Din cugetarea noastră
Trebuia să iasă un paltin
Sau un mac un rug de mure
Și n-a ieșit
Noi doar am vrut să urcăm trepte
Să urcăm trepte cu vînt cu sînge
Cu ploaie și spălatul sîngelui
Totul
Te iubesc , să nu uiți asta .
Aici e frig și mă tem că o să fiu norocos, cum spun ceilalți
Cînd mai moare unul rapid și nu știe ce l-a lovit.
Aș vrea să cred că tu ai făcut tranșeele astea, să mă
Avea un somn interesant
părea că fumează și vorbește în portugheză despre vreun poet american
zgîlțîit într-un metrou
Îi spuneam da, da încontinuu
cu tihna unui om ce sapă într-o grădină
dar ea
în semiîntuneric se vede mai bine creierul suprapopulat
închis într-o diafragmă văratică
pielița unei nevroze bine temperate
camuflată de inspirație-respirație
pocnește un vas de sînge și mă
LC